Cetăţeanul de rând prins în momeala autorităţilor statului

vezi sectiunea anterioara cu care aceasta se leaga

Valorile tehnologiei şi civilizaţiei de care ne putem bucura astăzi nu au apărut peste noapte. În ele au fost investite munca asiduă a sute şi mii de generaţii de oameni. Vechea parabolă a minţii şi puterii interioare a omului date de Dumnezeu pentru a atenua lipsurile sale marcante în concurenţa pentru resurse cu restul animalelor pare deja un blestem. Rezolvarea perpetuă a problemelor, evoluţia tehnologiei pare să aducă mai multe probleme decât să le rezolve deşi cu instrumentele agonisite de umanitate până acum omenirea poate avea un trai liniştit şi coerent. Fireşte că unii au ştiut să îşi păstreze acea naturaleţe a stilului de viaţă. Pentru cei mai mulţi însă civilizaţia şi tehnologia devine un blestem.

Agitaţia cu care este cuprins omul occidental pare realmente una de dinaintea apocalipsei. Văzut la rece, din afară, omul occidental pare într-o concurenţă pe viaţă şi pe moarte cu o altă specie şi încearcă realmente să supravieţuiască. Fireşte că vechile ameninţări întreţinute de vechii şi actualii politicieni cu privire la comunităţi rivale este în măsură să convingă omul de rând să accepte task-urile din ce în ce mai complicate şi mai epuizante care se regăsesc în creşterea profitului general. Anesteziat de idei paranoide cărora autorităţile le modelează scenarii de avarie legate de ameninţări şi distrugeri omul de rând regresează la un stadiu de soldat care îşi depune voinţa în tolba generalului pentru a ieşi cumva dintr-o astfel de stare apocaliptică. Pus în starea de război condiţiile schimbului economic dintre angajat şi angajator sunt total defavorabile angajatului care regresează astfel uşor către vechea stare de sclav păstrată arhetipal în sufletul său la fel ca şi ororile războiului. Acestea au rol declanşator pe scară largă în câmpul conştiinţei omului de rând. Aşa se întâmplă că adolescentul rebel şi liber se transformă asemenea personajelor din filmele horror într-un sclav supus şi tipicar cuprins de depresie.

Cu greu se poate găsi o altă creatură care să muncească atât de asiduu ca omul. Până şi insectele ca albinele şi furnicile recunoscute pentru truda lor au sezoane prelungite de inactivitate şi relaxare. Mentalitatea muncii şi a producţiei de obiecte aşa cum a fost ea încetăţenită în cultura occidentală a condus la un tip de dezumanizare cu profunde implicaţii psihopatologice. Am demonstrat în altă lucrare că depresiile severe derivă direct dintr-o descendenţă ereditară asupra căreia s-au făcut abuzuri care a ţintuit-o muncilor grele tradiţionale. Urmaşii sclavilor sunt depresivi iar abuzul de muncă la care este supusă o bună parte din cetăţenii spaţiului occidentali vor transmite în viitor genele specifice tulburărilor psihice severe.

Per total agitaţia asta are un scop unic, acela de a distra o parte din specie, una care nu cunoaşte decât frenezia hedonistă şi se bucură la maxim de această situaţie. Pusă în raport cu degenerarea produsă în rândul celeilalte părţi din omenire care îi plăteşte preţul această situaţie pare o risipire îngrozitoare, un moft inuman. Generaţiile următoare se văd împopoţonate cu această povară psihopatologică teribilă pe post de preţ al acestor mofturi pe care vampirii societăţii le pun în practică.