Dacă monarhul apelează la educaţia sălbatică pentru a îndobitoci cetăţenii şi a-i păstra la nivel moral de animal de povară politicianul modern a trebuit să renunţe mai mult sau mai puţin la acestea. Însă unele dintre ele au rămas în picioare neatinse de reformele ce au urmat în secolele 19 şi 20. Unele din restricţiile sociale de astăzi sunt simple consecinţe ale unor prejudecăţi ereditare ale omului contemporan. Ele fac obiectul unei oarecare minorităţi sociale aşa că majoritatea cetăţenilor le ignoră şi lasă autorităţile "să se ocupe" de ele. O astfel de situaţie este una tipică şi fiecare minoritate suferă astfel de restricţii artificiale doar pentru că o nu poate să îşi ceară direct drepturile şi să protesteze. Autorităţile folosesc prejudecăţile şi forţa părerii majorităţii pe post de paravan în a persecuta astfel de minorităţi. Însă orice cetăţean este parte într-o anumită minoritate la un moment dat. Chiar dacă respectiva stare este una temporară orice om se poate trezi încolţit de o birocraţie opresoare care să-i afecteze starea de spirit şi să-i deturneze atenţia. Prin astfel de restricţii însă autorităţile îşi fac necesarul de restrângere a libertăţilor cetăţeanului în aşa fel încât să nu îi ofere posibilităţi de căutare a altor probleme în altă parte.
Ce se poate observa în cazul acestei stări de lucruri este reminiscenţa procedurilor feudale de presiune şi chiar persecuţie constantă asupra masei cetăţenilor pentru a-i manipula mai bine şi pentru a-i exploata economic cât mai eficient. Este evident că un om care are probleme în trafic, care nu are unde să parcheze maşina, care este atacat de un consumator de droguri pentru bunuri la colţ de stradă nu se va mai gândi că cutare politician moţăie în parlament şi că trebuie înlăturat de acolo. O astfel de problemă i se va părea secundară în raport cu problemele reale cu care s-a confruntat peste zi. Mai departe descriu câteva astfel de măsuri de limitare artificială a libertăţilor individuale schiţate general.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu