Proiect pentru umanizare sociala

joi, 28 februarie 2008

Democraţia impusă cu forţa este o prostie. Cowboy-ul să-şi pască liniştit vitele



Pentru patronii de mari corporaţii, pentru marii bancheri civilizaţia contemporană, cultura occidentală poate părea un adevărat rai, un apogeu al civilizaţiei. Nu trebuie uitat că aceeaşi impresie o avea şi împăratul filosof Marcus Aurelius care considera lumea perfectă asemenea unui ceas. Dar şi împăratul şi bancherul vorbeşte prin prisma ochilor lor orbi la problemele arzătoare ale cetăţenilor. Ei iau poziţia masculului dominant care este incapabil să vadă dezastrul vieţii sale de după momentul în care este detronat. De aceea trebuie să aşteptăm viitorul să vedem cât de perfectă ar fi această civilizaţie gândită de el astfel. Este evident că din moment ce autorităţile americane pedepsesc orice încercare de "a găsi scuza" atacurilor de la World Trade Center se comportă ca şi când nimic nu mai trebuie schimbat în lume, ca şi când variante alternative de gândire şi acţiune nu ar exista.

În ciuda bunăstării materiale omul contemporan occidental are în neliniştea sa semnele autodistrugerii. De aceea terorismul însuşi este o invenţie occidentală. Nu este cazul aici să insistăm asupra argumentării acestui lucru. Însă faptul că societatea vestică tinde să se autodistrugă în ritmul actual trebuie să dea de gândit. Prin urmare trebuie respectat dreptul comunităţilor alternative de a-şi păstra cultura şi civilizaţia şi nu a le implementa o soluţie destul de problematică cum este cea occidentală. A te amesteca în lumea aceasta şi a o democratiza cu forţa este un act feudal similar colonialismului secolelor trecute. Politica de democratizare şi civilizare a eschimoşilor prin intervenţii artificiale în societatea lor a condus la aproape dublarea incidenţei alcoolismului, depresiei şi altor tulburări psihice în rândul acestei comunităţi. Aşa ceva seamănă într-adevăr a colonialism progresist iar bunăstarea nu este suficientă pentru a implementa o democraţie într-un spaţiu geografic. Mai jos voi insista pe acest subiect. Aberaţiile rostite de G. W. Bush despre divina democraţie cu care vrea să împodobească spaţiul geografic irakian, pe lângă faptul că este o strategie pur economică de preluare mai simplă a petrolului, se dovedeşte a fi în plan concret un eşec răsunător. Numărul morţilor în rândurile cetăţenilor irakieni de când armatele coaliţiei din jurul Statelor Unite au pătruns în Irak a depăşit pe cel produs direct de Saddam Hussein. Numărul cetăţenilor americani ucişi în acest război de format medieval l-a depăşit pe cel al celor ucişi la WTC. Şi cifrele tind să crească în ambele părţi.
Situaţia va deveni cu adevărat dramatică până când nu se va înţelege că pentru a ajunge la lucrurile dorite de toată lumea cu privire la bunăstarea americană şi occidentală în general trebuiesc trecute nişte etape pe care o comunitate tradiţională poate că nu este dispusă să le facă. Dacă omul contemporan occidental se bucură de confort material preţul plătit de el prin strămoşii lui s-ar putea să pară prea mare pentru alţii. Poate că nici el însuşi nu l-ar fi acceptat dacă ar fi fost pus să aleagă, însă valorile occidentale i s-au impus lui însuşi cu forţa de-a lungul istoriei. Aşadar această bunăstare cu care Bush şi administraţia americană încearcă să-i ademenească pe cetăţenii neoccidentali este asemenea unui credit de consum cu dobândă foarte mare cu care o bancă dubioasă încearcă să îi convingă pe cetăţeni să îl adopte şi de pe urma cărora ea doreşte să scoată un profit mult prea mare.

Fiecare dintre noi am vrea să executăm exerciţiile complicate ale unui gimnast sau ale unui sportiv campion pentru a ne bucura de faima şi respectul de care se bucură aceştia, însă dacă punem cap la cap sacrificiile şi munca acestor oameni este foarte posibil să renunţăm la acest plan. În acelaşi fel fiecare ar dori să îşi cumpere ultimul model de maşină din cea mai respectată marcă, însă munca prestată ulterior pentru achitarea datoriilor s-ar putea să nu merite efortul. Democraţia nu se impune aşa din neant, ea nu apare peste noapte ca o confirmare a atingerii unei oarecare perfecţiuni a omenirii. Democraţia actuală este şi ea o soluţie de compromis la fel de provizorie ca oricare altă organizare experimentată în istorie. Ea nu trebuie impusă artificial la fel cum nici alta superioară celei actuale nu este impusă prin forţă acesteia. Să nu decidă buruienele despre cum trebuie să trăiască restul oamenilor! Care este problema lui G. Bush? Vrea să demonstreze că lumea este o turmă de vite? Sau că, pe lângă mentalitatea sa de crescător de animale, o cunoaşte şi pe cea a tehnologiei ultraperfomantă contemporană? Din păcate aceste pusee de ambiţie personală ale unui cowboy se termină în capul unei întregi naţiuni.

vezi urmatoarea sectiune in care se continua aceste idei

Niciun comentariu: