Pentru mentalitatea industrială nivelul de viaţă este mult mai ridicat. Cetăţeanul poate avea o viaţă mult mai uşoară decât în epocile clasice ale mentalităţii feudale. Dezvoltarea tehnologiei, roboţii, maşinile cu performanţe inimaginabile în trecut, computerul şi altele, toate acestea au preluat multe din sarcinile omului feudal. De aceea cea mai parte din membrii comunităţii nu sunt implicaţi în producerea de bunuri indispensabile supravieţuirii (hrană şi locuinţe) ci în industrii apărute ulterior, industrii care produc bunuri pe care comunitatea le reclamă şi le consumă după ce nevoia de hrană şi locuinţă a fost deja rezolvată.
Iată că cerinţele cetăţeanului industrial sunt diferite de cele ale cetăţeanului feudal. Dacă feudalul îşi doreşte hrană mai consistentă şi mai diversificată, locuinţă civilizată şi altele câteva, cetăţeanul industrial îşi doreşte celebritatea şi o viaţă de star, lucruri esenţialmente diferite faţă de cele dorite de primul. Iată că teama de jaf social pe care politicienii o invocă drept consecinţă la dispariţia castei lor este total nejustificată pentru mentalitatea industrială. Omul civilizat contemporan preferă să meargă la job în fiecare zi decât să meargă la război şi să ucidă un "duşman" necunoscut. În aceeaşi măsură jaful asupra magazinelor şi depozitelor de bunuri ale comunităţii nu se evită în principal datorită "eficienţei" extraordinare şi indispensabile a forţelor "de ordine" ci tocmai datorită mentalităţii evoluate a spiritului industrial care are destulă demnitate şi destul statut social să îşi permită să cumpere asemenea bunuri fără să coboare la nivel feudal.
Omul de rând nu mai trebuie ameninţat cu arma pentru a i se potoli pornirile tâlhăreşti. El recurge la o viaţă paşnică cu naturaleţe, din convingere, ca o consecinţă a gradului său de civilizaţie. Frustrările sale contemporane ţin mai mult de lucruri secundare, de mofturi personale şi nu de lipsa mijloacelor de bază ale supravieţuirii care determinau jaful social în timpurile trecute. De aceea omul civilizat contemporan va ezita să decline siguranţa sa personală şi stabilitatea sa politică în favoarea tâlhăriei. Îmi dau seama că principala obiecţie la adresa creşterii puterii politice a cetăţeanului pe care eu o propun este tocmai această ameninţare cu jaful social.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu