luni, 18 februarie 2008
Originea războinică imperiului
Organizarea politică a comunităţii este asemenea geografiei unui oraş. El nu se dezvoltă începând de la un moment 0 ci îşi adaptează noile construcţii la cele vechi şi la străzile deja existente. De aceea trebuie privit în ce mod a evoluat societatea începând de la un adevărat moment 0 al evoluţiei sale adică stadiul primitiv de existenţă al ei. Acest stadiu poate fi văzut pe viu la unele dintre comunităţile primitive de astăzi. Cumva între statul primitiv (cu omul care ia decizii politice în interiorul tribului), statul clasic (cu deciziile personale luate de monarh) sau cu casta politică modernă (unde o minoritate aleasă periodic şi ciclic ia deciziile) există legătură. Cu cât comunităţile sunt mai simple şi mai mici cu atât organizarea politică este mai simplă şi mai eficientă pentru ele. Cu cât comunitatea este mai mare cu atât organizarea politică este mai complicată şi mai ineficientă. Dacă nu există mijloace avansate de comunicare, de transmitere a informaţiei o astfel de comunitate are nevoie de legi interne severe de funcţionare iar comunitatea tinde să devină imperiu. Sistemul politic al imperiului nu poate supravieţui dacă nu devine extrem de opresiv. El nu tolerează nesupunerea. Pentru ca informaţiile venite de la centru să ajungă la periferia sistemului şi să fie puse în aplicare imperiul are nevoie de reguli stricte dublate de pedepse aplicate celor care nu le respectă. De fapt însăşi apariţia imperiului se datorează tocmai acestei putinţe a centrului de a-şi exercita puterea asupra periferiei. Centrul şi periferia însele apar pe măsură ce imperiul se dezvoltă. Cu cât creşte mai mult cu atât sistemul devine o anomalie. Spiritul comunităţii este înlocuit de reguli birocratice şi impersonale.
Imperiul este, prin urmare, o excrescenţă nenaturală a comunităţii. Dacă omul se adună în societate formând comunitatea o face pentru prosperitatea economică, pentru succesul în vânătoare sau pentru apărarea în faţa unor posibile animale de pradă. Imperiul este pervertirea acestei tendinţe naturale. Pervertirea este dată nu atât de dimensiunile sale colosale cât de scopul acestei megacoaliţii. De fapt pervertirea acestei megacomunităţi se datorează îndreptării acţiunii de vânătoare către om şi nu către mediu aşa cum fusese iniţial. Imperiul este un vânător de oameni. El se extinde prin acumularea de noi şi noi teritorii, comunităţile mai mici fiind anexate lui. În funcţie de strategia sa imperiul hotărăşte ce soartă vor avea membrii acestor comunităţi anexate. Ei pot fi exterminaţi, transformaţi în sclavi sau, în cel mai bun caz, pot fi lăsaţi în pace cu condiţia plăţii unui bir, a unui impozit, a unei metataxe "de protecţie".
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu