Marea problemă a capitalismului rămâne aceea a vechiului sclavagism din care provine şi anume aceea că manipulează realitatea în scopul constrângerii omului de rând să plătească birul. Pe timpul sclavagismului se foloseau armele pentru asta, în timpul economiei de piaţă se foloseşte manipularea, ingineriile financiare şi contractele.
Omul de rând occidental este atras asemenea unui peşte de momeala creditelor de la bancă sau a unei vieţi îmbelşugate, de un salariu mai atractiv, de un consum mai mare. La prima vedere o astfel de situaţie pare cu totul în regulă, pare un lucru normal. Omul munceşte mai mult şi primeşte mai mult pentru ceea ce munceşte. Cel care munceşte mai puţin sau nu munceşte deloc va primi şi mai puţin. Şi totuşi o astfel de mentalitate încetăţenită în spaţiul occidental timp de mii de ani şi ajunsă obişnuinţă este una extrem de păguboasă.
Deşi pare fair play şi face parte din viaţa de zi cu zi schimbul economic contemporan are unele bube care pun serios pe gândit. „Legea cererii şi a ofertei” este o regulă economică cu limite evidente. Ştie toată lumea că un copil va accepta să sară pe geam peste o perioadă de timp dacă i se dă o ciocolată sau ceva ce el îşi doreşte. Dacă s-ar întâmpla astfel legea cererii şi a ofertei va fi fost respectată întocmai. Şi totuşi forţarea copilului să sară pe fereastră conform contractului iniţial ar fi un act de barbarie. Din fericire în lumea civilizată legile statului interzic astfel de tranzacţii însă doar până la un anumit punct. De exemplu când vine vorba despre stabilirea unor astfel de tranzacţii economice cu lumea primitivă şi nonoccidentală statul nu mai e aşa de restrictiv şi lasă lucrurile să evolueze „natural”. Însă primitivul peste care corporaţiile capitalistă intră cu cizmele pline de mizerie se află în aceeaşi situaţie în care se află şi copilul occidental şi de aceea are nevoie de acelaşi gen de protecţie din partea statului.
Mai mult decât atât omul adult occidental se află şi el într-o situaţie asemănătoare deşi mai greu de observat. Am arătat altundeva că preţul produselor se stabileşte nu numai de raportul natural între cerere şi ofertă ci şi de potenţialitatea de manipulare a cererii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu