Prin politica opresivă şi ameninţătoare statul feudal îşi formează muncitorii săi tipici: ţăranii care lucrează în agricultură şi care contribuie la hrana membrilor întregii comunităţi. Societatea feudală se poate colapsa fără aceşti sclavi lăsaţi mai mult sau mai puţin liberi. De aceea statul feudal face tot ce poate pentru a păstra aceşti cetăţeni în acelaşi statut, acela de ţăran. Munca în agricultură este una epuizantă fizic dar nu necesită capacităţi intelectuale prea mari. Aşa că îndobitocirea şi anularea posibilităţii de educaţie a acestor marginali este un mod de a-i păstra în câmpul muncii agricole, singura pe care o pot face pentru a supravieţui. Orice încercare de schimbare a meseriei poate fi un exemplu periculos pentru restul cetăţenilor de acelaşi statut, doritori de ascensiune socială. O posibilă încercare a acestora de schimbare a ocupaţiei trebuie stopată sever. Anularea oricărei posibilităţi de educaţie şi ascensiune morală este soluţia provizorie a societăţii feudale în scopul păstrării echilibrului social.
Apariţia societăţii industriale a dus la elasticizarea acestor reguli. Agricultura s-a tehnologizat treptat şi vechii ţărani s-au mutat în jurul marilor centre industriale schimbându-şi vocaţia. Ei au trebuit să îşi schimbe şi mentalităţile şi să facă faţă la munci mai complexe. Începând de prin secolul 16 şi până în timpurile noastre vechiul ţăran a trebuit să fie instruit şi format, uneori pe o perioadă mai lungă de timp să facă faţă la cerinţele diverse ale lucrului cu maşinile. Educaţia şi nivelul lor de civilizaţie au devenit obiective ale spiritului industrial. Libertatea politică, sexuală, religioasă, de conştiinţă au devenit valori ale încadrării cetăţeanului în câmpul producţiei economice. Inteligenţa, capacitatea de adaptare şi îndemânarea sa au ajuns să fie atribute indispensabile şi căutate de noile meserii apărute.
Omul occidental este un om progresist, un om agitat, un om implicat în activităţi ce implică o capacitate de muncă intensă. Civilizaţia bunăstării occidentale este de neînchipuit fără aceasta. Nevoia sa de inovaţie şi îmbunătăţire vine din educaţia sa formată pe aceste pământuri timp de mii de ani. Din tată în fiu omul occidental a trebuit să se adapteze situaţiei, să facă arme mai bune, să facă unelte mai eficiente, să producă mai mult pentru a-i rămâne lui însuşi suficient după ce îi ceda seniorului o parte din aceste bunuri. Fără aceste calităţi el putea să îşi piardă prestigiul social şi chiar viaţa în situaţia ameninţărilor din partea bandelor, imperiilor rivale sau chiar a "propriului" imperiu. Adaptarea la aceste cerinţe s-a făcut ca urmare a acestei baze culturale occidentale specifice. Nevoia occidentală de progres nu este doar un moft personal ci însăşi condiţia supravieţuirii. La polul opus stă calmul static al omului oriental, rareori pus de-a lungul istoriei în faţa unor presiuni atât de mari. De aceea omul occidental are cea mai eficientă organizare politică şi libertăţile sale sunt cu mult mai mari faţă de cele ale omului oriental sau cele ale occidentalului feudal. După cum voi arăta mai în amănunt mai târziu, fără acest interes economic, fără spiritul agitat al Occidentului omul oriental s-ar putea să nu aibă nevoie de ceea ce se numeşte astăzi democraţie. De aceea intenţia unor politicieni occidentali de a exporta democraţia în zone nepregătite cultural şi economic pentru a o adopta este un semn al supravieţuirii nălucilor şi ambiţiilor colonialiste în mintea lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu