Aşadar politicienii moderni au învăţat din aceste experienţe. Ei iau pulsul cetăţenilor odată la câţiva ani prin vot. Astfel ei au renunţat la măsurile clasice de contracarare a revoltei, la ameninţare şi pedepsire a celor ce au tendinţe rebele. În schimb ei preferă să lase locul altora cu mai mare credibilitate. În felul acesta nemulţumirile cetăţenilor pot fi atenuate de speranţe iluzorii legate de noul politician. Se ajunge la o foarte ingenioasă metodă de reflectare şi difuzare a nemulţumirilor către cetăţenii înşişi: "voi i-aţi ales, voi aţi fost naivi, voi trebuie să trageţi ponoasele" li se poate reproşa pentru starea lor de nemulţumire. În felul acesta cetăţeanului i se arată sistematic şi incompetenţa dar şi iluzia puterii sale decizională. Lucrurile sunt într-adevăr contradictorii însă ele nu vin din lipsa de coerenţă a analizei mele ci din modul în care se prezintă sistemul actual de organizare socială.
Iluzia servită cetăţeanului cum că el ar ar conduce societatea este activată tocmai de procesul electoral prin care este chemat să aleagă politicianul pe care îl preferă şi pe care se angajează ca într-un contract să nu-l linşeze. Această stare de fapt este o manipulare a nevoii tipic moderne a cetăţeanului de revoluţie, o doză mai mică de revoltă servită ca praf în ochi de autorităţi. Aici se cuibăreşte o rămăşiţă feudală în spiritul său modern, industrial iar acest lucru este o capcană incredibilă pentru cetăţeanul onorabil civilizat. Această speranţă de a deveni tu însuţi cândva politician este şi aceea care îl face deocamdată să le accepte statutul de paraziţi al acestora. Pentru că speră ei înşişi să ajungă în locul lor. Astfel cetăţeanului i se oferă posibilitatea, dacă are suficientă "abilitate" de a fraieri pe ceilalţi, să devină el însuşi mare jupân. Din această mare felie "fraierului" i se oferă o firimitură, o speranţă de a ajunge şi el cândva tiran.
Practic această dorinţă ascunsă a cetăţeanului este aceea care decide acceptarea statutului politicianului de către el. La fel cum acceptă să-şi anuleze forţa decizională în favoarea unui conducător unic în societatea feudală (din motive militare) în acelaşi fel cetăţeanul îşi cedează puterea politică din dorinţa ascensiunii sociale care îi pot creşte lui însuşi forţa de decizie iniţial diminuată. Este un joc de coridă unde politicianul exploatează abil această slăbiciune încă supravieţuitoare în mentalitatea sa. Este o loterie socială care apasă greu pe umerii societăţii şi o alegere păguboasă pentru cetăţeanul însuşi. Pe moment nu protestează în speranţa că se va bucura el însuşi de favorurile de care se bucură aceştia. Dar tot el însuşi are capacitatea de a-şi tempera aceste forţe ascunse şi aceste tendinţe antisociale. Practic această inconştientă şi ascunsă tendinţă de ascensiune socială mai pronunţată în societăţile industriale şi mai temperată în cele feudale, este un jaf social modificat: dacă politicianul se poate bucura de înfruptarea pe săturate şi fără acoperire în producţie din bunurile societăţii practic cetăţeanul vrea acelaşi lucru atunci când recurge la actele tâlhăreşti.
Şi iată că a apărut pluripartitismul: Unii oameni cu "talent" tiranic au vrut şi ei acelaşi statut ca monarhul. Pentru a nu li se tăia capul la un moment dat au renunţat la politicile de opresiune şi educaţie sălbatică tipică în favoarea "competiţiei electorale". Adică acei cetăţeni care ar putea să îi taie capul lui sunt paşnic lăsaţi în locul său la conducerea statului. E o soluţie ingenioasă a noului tiran pentru a scăpa cu capul pe umeri. În acest fel el găseşte un alt foarte abil mod de a tempera revolta cetăţenilor. Capii acestora nu mai sunt ucişi ca în revoltele feudale şi primar industriale (fapt care paradoxal întăreşte în timp revolta) ci sunt asimilaţi. Acest lucru a fost şi el benefic la vremea lui, gradul de democraţie în societate a crescut în defavoarea celui al tiraniei. Chiar dacă aceasta încă a rămas activă în diferite sectoare ale comunităţii libertăţile umane au cunoscut încetăţenirea în comunitate. După cum am spus pentru acele vremuri politicianul a fost o soluţie viabilă. Astăzi însă el este un element de înapoiere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu