Cultura muncii şi a îmbogăţirii prin muncă asiduă promovată de spiritul (creştin) protestant al occidentului pare un adevărat simptom în epoca roboţilor viitorului. Uşurinţa vieţii promovată de tehnologia viitorului va scoate la iveală depresii nemaivăzute atunci când sclavul de astăzi orbit cu raiul fericirii eterne al consumului nu va mai avea ce să pună în loc. Maşinile îi vor înlocui activitatea zilnică de astăzi care îl mai motivează cumva. Însă în viitor acest tip de motivaţie psihică va dispărea şi în loc vor rămâne sechelele prezentului (nostru) şi al trecutului.
Munca nu este o activitate nobilă dar poate deveni nobilă dacă este făcută din plăcere, cu pasiune. În acest caz ea devine o joacă în toată regula iar activitatea făcută din plăcere este foarte asemănătoare cu jocul pe care copilul şi animalele îl practică pentru a-şi consuma surplusul de energie. Fireşte că după mii de ani de muncă asiduă de care nu au scăpat nici stăpânii şi nici sclavii o activitate oarecare poate să fie realmente o binecuvântare. Însă se poate trece foarte uşor către limita opusă unde excesul de muncă poate continua dezumanizarea. Sistemul social trebuie să aibă grijă să nu mai preseze omul contemporan pentru randament superior. Statul trebuie să îşi ia în serios limitarea abuzurilor subordonării la care este supus omul de rând şi asta cât mai repede posibil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu