Cum au ajuns politicienii să controleze statul?

2. Cum au ajuns politicienii să controleze statul?

vezi sectiunea anterioara cu care aceasta se leaga

Dar poate că acest argument de mai sus este inutil. Cred că omul de pe stradă a văzut pe pielea lui faptul că nu deţine maşină blindată înconjurată de poliţişti pe motocicletă care să blocheze circulaţia timp de un sfert de oră... Probabil că destui cetăţeni au aşteptat la semafor să treacă "statul" într-un alai ce seamănă cu ameninţarea masculului dominant în lumea animalelor. Ei bine acesta este statul. Un rege francez a zis foarte bine într-un moment de neatenţie sau ameninţare: "Statul sunt eu." Într-adevăr politicienii sunt nucleul statului iar corpul său sunt funcţionarii de stat, cei ale căror salarii vin direct de la bugetul de stat. Totuşi statul nu există fără corpul politic deoarece el este cel care controlează bugetul. Dacă dorim ca statul să facă anumite lucruri, să ofere anumite facilităţi, să acorde anumite ajutoare pentru defavorizaţi sau să intervină în anumite situaţii atunci facem presiuni asupra politicienilor care astfel iau măsuri. Acesta este poate cel mai clar exemplu asupra faptului ca ei sunt creierul statului.
Oricum cert este că statul şi organizarea politică aşa cum se vede astăzi nu este un contract. Aceste teorii pretind să fi existat un moment 0 al apariţiei statului în care cetăţeanul şi-a cedat către politician puterea sa politică. Imaginaţi-vă cum s-ar fi plimbat el neliniştit de colo colo pentru că nu ar fi avut organizare politică şi cum, într-un final, omului nostru să-i vină soluţia neliniştilor sale spunând: " ia tu politicianule puterea mea politică pentru că eu n-am loc de ea şi mă cam încurcă"... Acestea sunt poveşti trase de păr, inventate de filosofi obedienţi şi serviabili. Omul de rând NU vrea să îşi cedeze puterea sa politică pentru un "reprezentant". Pur şi simplu această putere nu i se dă. Statul e destul de şmecher ca să nu îi dea decât iluzia acestei puteri. În realitate această putere nu îi este dată decât parţial în finalul campaniei electorale. Din păcate cetăţeanul este suficient de "fraier" încât să nu îşi ceară această putere. Este clar că politicienii şi numai ei sunt cei ce taie şi spânzură acolo. Dar trendul ultimelor secole arată că puterea începe să se mute uşor către mase în ceea ce priveşte organizarea socială cu cele mai performante rezultate.
O altă teorie susţine că politicianul ar fi pentru mase asemenea reginei faţă roiul de albine. Totuşi diferenţele sunt semnificative. Politicianul îşi arogă pe nedrept statutul de indispensabil în stat. Mai întâi că cel puţin în societatea occidentală contemporană ei nu numai că nu contribuie la dezvoltarea societăţii ci chiar o trag în jos datorită reflexelor lor feudale, după cum voi arăta amănunţit mai jos. Apoi ei nu au constituţie fizică diferită faţă de ceilalţi oameni aşa cum regina are faţă de restul albinelor. Statutul lor social este artificial umflat pentru a acoperi această prejudecată a unor cetăţeni despre societatea perfectă care ar fi aceea a acestor insecte.
Cum se face totuşi că cetăţeanul are nevoie de aceşti politicieni? Cum s-a ajuns ca el să-şi cedeze puterea sa unor "reprezentanţi" sau, aşa cum se numeau ei în trecut, seniori? Cum s-a ajuns în situaţia în care cetăţeanul să se supună unei minorităţi, casta politică, sau chiar unui singur om - monarhul? La această întrebare voi răspunde pe parcurs. Pentru a-i răspunde e nevoie de o analiză generală a modelelor de societăţi anterioare celei de astăzi. Ca să vedem ce este societatea în general va trebui să punem cap la cap etapele evoluţiei sale şi să parcurgem drumul acestei evoluţii asemenea montării unui film. Vom vedea că organizarea actuală depinde de experienţele şi experimentele organizării etapelor precedente iar această moştenire politică este preluată şi reutilizată în timpurile contemporane. Aceste structuri organizatorice au fost soluţii provizorii pentru probleme specifice epocilor trecute care au rămas de cele mai multe ori în modul de organizare actual din obişnuinţă deşi condiţiile pentru care el s-a impus au dispărut demult. Aceste structuri au ajuns prin inutilitatea şi prin tendinţele lor de a restaura o lume apusă şi inactuală (cea căreia i-a fost destinată iniţial) să tragă societatea în jos. Analiza acestor etape de dezvoltare a mentalităţilor lor definitorii şi a contextelor sociale şi economice în care au apărut vor scoate la iveală aceşti polipi sociali.

vezi urmatoarea sectiune in care se continua aceste idei