Nu ştiu dacă omul este bun de la natură şi corupt de societate. Ştiu însă că sălbăticia are raporturile sale de autoreglare si echilibru. Pierderea unui membru al grupului atacat şi devorat de prădători este compensată de câteva zile de linişte şi relaxare în timp ce prădătorii îşi fac siesta. Din păcate capitalistul nu se mai opreşte să îşi facă siesta. Deşi are tot ce îi trebuie, deşi are hrană, deşi are partener sexual şi o viaţă înainte spiritul corporatist este incapabil să se mai oprească. Mânat de ambiţii imperialiste magistrale el îşi doreşte crearea de noi piramide, de viaţă veşnică prin înmormântarea în ele şi de uimirea muritorilor. El îşi doreşte să fie un rege răsfăţat şi restul lumii să îl slujească şi să îi îndeplinească toate dorinţele indiferent cât de excentrice ar fi. Dominat de fixaţii infantile profunde corporatistul e în stare să sacrifice multe pentru a/şi pune în practică ambiţiile.
Etapa industrială nu îl mai obligă pe om să devină şi mai productiv deoarece s-a dovedit că acesta poate deveni cu adevărat periculos şi se poate angaja în proiecte sociale extrem de periculoase odată ce scapă de sub biciul terorii sclavagiste. Sclavul industrial este manipulat să devină mai productiv. Pe moment lucrurile par în regulă. El este închistat în munca lui, nu comunică, nu este nici nemulţumit nici nesatisfăcut însă în el se încing cu fiecare oră, cu fiecare zi ce trece aburii răzbunării antisociale. Cultura viselor Hollywood, activităţile sportive sau marile meciuri nu mai sunt suficiente pentru a-i prelua şi satisface furia. Omul contemporan se simte păcălit de firma care i-a vândut maşina promiţându-i o droaie de femei după el. Prin această păcăleală el se simte păcălit în aceeaşi măsură de tv. ,de vorbele măreţe ale politicienilor, de dragoste, de raiul religiei. Deocamdată sporadic mai ia câte o armă şi trage la întâmplare într-un hipermarket. Însă răzbunarea sclavului este cu adevărat imprevizibilă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu