Trebuie analizat îndeaproape noţiunile de hoţ, haiduc, mafiot, erou, trădător şi senior deoarece acestea sunt strâns legate între ele. Noţiunea centrală este aceea de senior. Fie el rege, principe, lider local, seniorul reprezintă autoritatea. El face legea. El decide cine poate fi încadrat în restul acestor noţiuni. Hoţul este cel care nu este implicat în nici o activitate economică, politică sau militară. El acţionează singur sau în bande mici. Activitatea sa este simplă, aceea de a fura de la alţii, fără nici un fel de contribuţie la producţia acelor bunuri sau la organizarea unui sistem social mai complex care ar facilita producţia lor. În momentul în care acest lucru se întâmplă mai mult sau mai puţin hoţul devine haiduc sau mafiot.
Practic mafiotul şi haiducul sunt acelaşi lucru în timpuri diferite. Haiducul aparţinea statului feudal, el nu recurgea decât rar la furtul de la săraci tocmai pentru că nu prea avea ce să fure de la ei. Diferenţa principală faţă de hoţ este aceea că el încearcă o organizare socială şi chiar să dărâme pe legiuitor. Acelaşi lucru îl face şi mafiotul. El este un haiduc modern. Omul de rând a ajuns să posede bunuri aşa că haiducul de astăzi fură şi de la el. Pe de altă parte mafiotul ajunge chiar să se implice în politică folosindu-se de mijloacele contemporane de acţiune în acest domeniu. Această abilitate a mafiotului de a se organiza îl face din start un politician la nivel de microcomunitate, la nivel de stradă sau de cartier. El ameninţă statutul politicianului oficial prin faptul că creează un stat în stat ceea ce produce nemulţumirea cetăţenilor puşi în situaţia de a plăti de două ori impozit, odată statului propriuzis şi apoi microstatului organizat de mafiot. Dacă ţinem cont de originea imperiului putem lesne să tragem concluzia că seniorul este un mafiot care şi-a dezvoltat foarte mult sistemul, un mafiot originar, pionier. Această concurenţă dintre mafiot şi politician este şi aceea care îl face pe acesta din urmă să ia măsuri de hărţuire a primului, de constantă presiune asupra funcţionării sale. În caz contrar mafiotul poate aspira la a înlocui cu microstatul său însăşi statul oficial.
Spre deosebire de mafiot şi haiduc eroul nu se abate de la directivele conducătorului statului. Şi el are abilităţi organizatorice şi tocmai succesul acţiunilor sale este acela care îl face remarcat. Seniorul este pus în situaţia să răsplătească aceste fapte eroice prin ridicarea lui în grad militar sau social. Prin faptele de vitejie pe care le face eroul adoptă o mentalitate liberală, a dezvoltării, a cuceririi, a stăpânului. Cultul eroului nu poate fi realizat decât de senior. Măreţia, ceremonialul, starea apoteotică a lui fac parte din statutul seniorului care este cedat în parte de către acesta ca plată pentru serviciile sale. Imaginea pe care societatea i-o păstrează eroului este ruptă din cea a seniorului însuşi şi dictată direct de autoritatea lui. Armele lui sunt legendare, imbatabile iar acest statut este dat tocmai de armura maiestoasă pe care i-o face însuşi stăpânul. Se vede de aici că eroul are cumva sânge albastru, el are puterea de a lua astfel de decizii "nobile" iar inferioritatea sa pe scara socială este un accident. Mentalitatea sa este una tipic aristocratoidă.
Practic mafiotul şi haiducul sunt acelaşi lucru în timpuri diferite. Haiducul aparţinea statului feudal, el nu recurgea decât rar la furtul de la săraci tocmai pentru că nu prea avea ce să fure de la ei. Diferenţa principală faţă de hoţ este aceea că el încearcă o organizare socială şi chiar să dărâme pe legiuitor. Acelaşi lucru îl face şi mafiotul. El este un haiduc modern. Omul de rând a ajuns să posede bunuri aşa că haiducul de astăzi fură şi de la el. Pe de altă parte mafiotul ajunge chiar să se implice în politică folosindu-se de mijloacele contemporane de acţiune în acest domeniu. Această abilitate a mafiotului de a se organiza îl face din start un politician la nivel de microcomunitate, la nivel de stradă sau de cartier. El ameninţă statutul politicianului oficial prin faptul că creează un stat în stat ceea ce produce nemulţumirea cetăţenilor puşi în situaţia de a plăti de două ori impozit, odată statului propriuzis şi apoi microstatului organizat de mafiot. Dacă ţinem cont de originea imperiului putem lesne să tragem concluzia că seniorul este un mafiot care şi-a dezvoltat foarte mult sistemul, un mafiot originar, pionier. Această concurenţă dintre mafiot şi politician este şi aceea care îl face pe acesta din urmă să ia măsuri de hărţuire a primului, de constantă presiune asupra funcţionării sale. În caz contrar mafiotul poate aspira la a înlocui cu microstatul său însăşi statul oficial.
Spre deosebire de mafiot şi haiduc eroul nu se abate de la directivele conducătorului statului. Şi el are abilităţi organizatorice şi tocmai succesul acţiunilor sale este acela care îl face remarcat. Seniorul este pus în situaţia să răsplătească aceste fapte eroice prin ridicarea lui în grad militar sau social. Prin faptele de vitejie pe care le face eroul adoptă o mentalitate liberală, a dezvoltării, a cuceririi, a stăpânului. Cultul eroului nu poate fi realizat decât de senior. Măreţia, ceremonialul, starea apoteotică a lui fac parte din statutul seniorului care este cedat în parte de către acesta ca plată pentru serviciile sale. Imaginea pe care societatea i-o păstrează eroului este ruptă din cea a seniorului însuşi şi dictată direct de autoritatea lui. Armele lui sunt legendare, imbatabile iar acest statut este dat tocmai de armura maiestoasă pe care i-o face însuşi stăpânul. Se vede de aici că eroul are cumva sânge albastru, el are puterea de a lua astfel de decizii "nobile" iar inferioritatea sa pe scara socială este un accident. Mentalitatea sa este una tipic aristocratoidă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu