Copilul este forţat să devină un membru al masei împreună cu colegii săi cu care concurează pentru atenţia profesorului şi pentru ieşire în evidenţa în faţă celorlalţi. Asemenea oricărui om copilul este tratat că pe o masă amorfă, la număr asemenea animalelor. Acesta este primul pas pentru transformarea lui în masă manipulabilă. Iată originea "educării" sale în spiritul corporatismului porneşte tocmai de la incapacitatea adultului profesor de a asculta şi digera producţiile psihice ale copilului sau de a-i acorda atenţia necesară stabilirii unei bune încrederi de sine!
Cert este că mutilatul şcolar va ieşi din scoală cu cultura umilinţei. Amestecat la grămadă cu restul de copii şi aflat în imposibilitatea de a-şi comunica gândurile unui profesor incapabil de a-i auzi pe toţi odată copilul va învăţa că numai calcându-l pe celălalt şi ridicându-te deasupra lui te poţi bucura de linişte interioară. Umilit de starea de inferioritate omul contemporan caută cu disperare un loc în birocraţia statului pentru a-şi prinde şi el victimele venite din corpul societăţii pentru a le umili. A-l strânge cu uşa pe aproapele este intenţia antisociala promovată de autorităţi încă din fragedă educaţie.
Nu sunt destui profesori s-ar zice. Fireşte că nu! Potenţialii profesori care ar trebui să aibă doar câte 2-3 elevi şi cu care să aibă o relaţie amicală au fost educaţi şi ei în acelaşi spirit şi astfel în acest moment ţipă unii la alţii prin cazărmi direcţionaţi spre o cultură a mutilării celuilalt.
Coşmarul educaţiei sălbatice constă în aceea că omul trecut prin mecanismele sale îşi iroseşte toată viaţa pentru a contracara aceste efecte mutilante iniţiate din fragedă vârstă. Omul se împacă cu sine şi ajunge la bucuria infantilă după o viaţă de om. Asta se numeşte înţelepciune şi unii oameni pot ajunge la ea până la urmă deşi autorităţile au grijă să o ascundă cât mai bine posibil.
Din păcate după acest peisaj cultural pustiitor omul contemporan îşi manifestă consternarea şi durerea profundă în faţa unui eveniment terorist fără să îşi accepte rolul într-un astfel de dezastru. Este o decizie ipocrită şi costisitoare pentru el însuşi şi pentru compromisurile pe care le face în viaţă de fiecare zi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu