A considera culturile primitive şi pe cele feudale drept inferioare, aşa cum face mentalitatea corporatistă americană astăzi este o mare eroare. (În ceea ce mă priveşte eu nu deplâng aceste culturi în sine ci doar rămăşiţele lor în societatea modernă, acolo unde sunt inactuale funcţional.) Acest lucru implică şi o doză de speranţă pentru că acest dispreţ faţă de aceste stiluri de viaţă se poate întoarce împotriva lui însuşi în momentul în care, în pretenţia sa de mentalitate democratică, se vede copleşit de aceste rămăşiţe. Atitudinea corporatistă după care doar ceea ce este superior trebuie să supravieţuiască este doar o strategie de marketing specifică; ea însăşi ar trebui să se elimine de pe piaţă tocmai relativ la viitoarea cultură. În fapt însuşi Hitler a încercat distrugerea culturilor inferioare celei occidentale ducând mai departe spiritul colonialist al secolelor trecute. Atitudinea civilizaţiei contemporane faţă de "inferioritate" nu mai este una de tip spartan. Omul cu handicap, marginalul, primitivul şi animalul sunt parte ale vieţii noastre şi pot descoperi o altă parte a umanităţii din noi, una rămasă ascunsă şi latentă. Inferiorul militar nu mai trebuie distrus şi anihilat.
După ce cetăţeanul civilizat a înlocuit spaţiile sălbatice naturale cu parcări şi mase infinite de blocuri el s-a trezit deodată singur în univers, o victimă a propriei sale libertăţi. Astăzi civilizaţia a aflat cât de mare nevoie avem de lucrurile "mărunte" ale vieţii, de revitalizarea şi protejarea spaţiilor inocente şi tradiţionale în măsura în care nu intră în conflict cu însele valorile fundamentale ale civilizaţiei occidentale formate în jurul drepturilor omului. Pus în situaţia de a se întoarce cu spatele la natură omul contemporan s-a trezit deodată singur şi lipsit de naturaleţe. Un science-fiction progresist, unul avansat tehnologic se dezvoltă pe un spirit retardat, feudal, cartezian, dualist. Natura însă se poate răzbuna teribil. Nu cea ignorată de la fereastră căreia i se întoarce spatele şi care poate trăi bucuros şi fără admiraţia minţii noastre ci natura interioară sechestrată în spaţii izolate şi ermetice, natura umană ascunsă în peşterile capcanelor corporatiste contemporane.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu