Corupţia este prezentată ca fiind principala problemă a politicienilor însă ea este chiar minoră în raport cu deserviciile pe care statutul lor îl fac societăţii prin însuşi faptul că sunt investiţi cu putere.
Experienţele avute de destui tirani de-a lungul istoriei i-au învăţat pe politicieni că e mai bine să renunţe de bunăvoie la putere decât să fie striviţi de furia poporului. În Occident au format astfel sistemul în aşa fel încât să le limiteze setea incurabilă de putere prin prevederi constituţionale speciale. Este cunoscut faptul că ţările civilizate funcţia de preşedinte nu poate fi ocupată de mai mult de două mandate.
Şi totuşi în acest moment al istoriei civilizaţiei puterea politicianului este încă mult prea mare. Semnele originii războinice ale puterii pot fi văzute însă foarte bine chiar şi în diluarea vechilor ambiţii tiranice ale politicienilor moderni şi vopsirea lor în culori umaniste. Adevăratul scop al politicienilor rămâne acela de a-şi umili rivali cu orice preţ. Ei nu ştiu să trăiască în pace pentru că trăiesc în conformitate mentalităţi inactuale, perimate dar şi dominate de ambiţii narcisice. Singura lor siguranţă este aceea a ordinelor date subalternilor şi a umilirii celorlalţi. Acesta este stilul lor de viaţă moştenit de la cultura războiului clasic.
Toate măsurile pe care ei le iau în societate sunt dominate de mentalitatea jafului. În trecut jaful se realiza direct prin ameninţarea armată. În epoca modernă el se realizează mai subtil prin manipularea omului de rând în scopul canalizării activităţii sale către activităţile ducătoare de profit. Un profit mare întăreşte economia şi presupune impozite mai mari care apoi sunt „investite” (irosite) pentru întărirea armatei. Cu cât armata statului pe care îl conduce este mai puternică cu atât politicianul este mai puternic şi se poate uita cu mai mare aroganţă la cei care conduc alte state.
Fie că este dictator şi implică supuşii în planuri megalomanice, fie că e democrat occidental ambiţia faraonismului nu îl părăseşte nici o clipă. Nevoia de a fi păstrat în istorie şi de a nu fi uitat peste generaţii îi întăreşte iluzia că e atotputernic şi nemuritor. Cumva este de înţeles că îşi doreşte să trăiască veşnic deoarece politicianul are societatea la picioare şi se simte ca un mascul alfa în harem. Ambiţiile lui psihopatice însă sunt satisfăcute de mutilarea cetăţenilor ce nu pot simţii tentaculele manipulării asupra propriei conştiinţe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu