Proiect pentru umanizare sociala

marți, 12 februarie 2008

Introducere

Această lucrare nu se adresează atât specialiştilor cât mai curând nespecialiştilor, omului de pe stradă, omului care simte viclenia şi egoismul politicienilor, omului care refuză să meargă la vot deoarece simte că nu este reprezentat de niciuna dintre variantele alternative de guvernare. Aceştia sunt oamenii care nu pot fi fraieriţi niciodată. Există şi un astfel de tip chiar dacă politicienii cred că poţi fraieri pe toţi oamenii la un moment dat. Acest tip de cetăţean este în stare să schimbe ceva în societate şi nu foarte mulţi dintre specialiştii cu viziunile lor conservatoare, pervertite şi ermetice după modelul organizării căreia îi sunt obedienţi. Aceşti "specialişti" îşi doresc exact opusul, adică staticismul societăţii, îşi doresc ca lucrurile să nu se schimbe în societate. Poziţiile lor recunoscute de către politicieni le conferă acel sentiment de elită dispreţuitoare faţă de majoritatea cetăţenilor şi de lăcomie a onorurilor. Acceptaţi la festinul politicienilor, (pseudo)elitele (de stat) se mulţumesc fie la o bucată mai mare fie la onoruri mai mari. Avem aici o mostră de drog spiritual al pretinsei elite, o incapacitate de comunicare şi, mai ales, de empatie cu omul de pe stradă.

Nimeni nu se poate simţi în siguranţă în societatea actuală. Văzând modul în care serviciile secrete otrăvesc oamenii pe mapamond, văzând modul în care politicienii sunt acoperitorii unei lumi ascunse, nevăzute şi nemiloase, o lume compusă din oameni cinici costumaţi la patru ace, câteodată nu îmi vine să cred că trăim în secolul 21. Delicvenţa stradală şi chiar cea organizată a mafiei par a fi un simplu joc de copii faţă de manevrele din culisele mafiei politice. Ceea ce propun în această carte este stârpirea ei. Nu prin violenţă, nu prin agresiune aşa cum ei încearcă să împovăreze spiritul contemporan ci prin mersul natural al societăţii, prin liberă consimţire la astfel de revoluţie a majorităţii cetăţenilor. Politicienii sunt minoritari. Nu este nevoie să îi ne ridicăm cu armele împotriva lor. Este suficient să devenim conştienţi de forţa noastră şi de capacitatea de a ne respecta unii altora drepturile în aşa fel încât să nu justificăm intervenţia lor violentă asupra noastră.

Pretenţia castei politice de umanism absolut, de guvernare perfectă care se poate deduce din comportamentul său este poate, uneori, doar bineintenţionată. Dar în toate cele mai multe cazuri ea este doar o demagogie obosită. Nu trebuie să ne lăsăm copleşiţi de lucrurile frumoase din viaţa noastră şi să credem că acestea se datorează politicienilor în mod decisiv. Dacă ne uităm la abuzurile guvernărilor din timpurile trecute asupra individului măsurile luate astăzi de politicieni par pur şi simplu minunate şi fermecate. Trăim în cea mai puţin abuzivă societate din câte au existat, libertăţile umane sunt aşa cum nu au fost niciodată în istoria cunoscută, însă au rămas suficiente lucruri de făcut. Mentalităţile monarhice s-au infiltrat în casta politică şi şi-au manifestat influenţa într-un mod aproape mecanic. Dacă în epoca clasică mersul bun al societăţii era stabilit de abilităţile şi calităţile umane personale ale conducătorilor astăzi urmaşii lor, politicienii sunt exact aceia care trag societatea în jos. Ei sunt cei care, prin deciziile luate în spatele uşilor închise şi cumva rupte de realitatea concretă a timpului în care trăim, îi înfrânează mersul natural.

Pornind de la originea cuvântului "democraţie" ("demos"=popor; "kratos"=putere) se poate foarte simplu observa că ceea ce există astăzi e încă departe de a fi adevărata democraţie chiar şi în ţările cu tradiţie. Există în fiecare dintre acestea doze de democraţie şi feudalism în diferite proporţii. Fireşte că astfel de organizări par pur democratice atunci când sunt comparate cu experienţele totalitariste din restul Europei sau cu cele încă în vigoare din Extremul Orient. Dar analizate relativ la principiul a ceea ce trebuie să fie democraţia putem vedea că aşa ceva nu prea există. Altcineva decide pentru cetăţean. Acel altcineva este politicianul ales odată la câţiva ani. Ei, politicienii sunt cei care iau deciziile iar dacă cetăţeanul are destul timp pentru a se informa el poate totuşi lua act de ele dar nu poate interveni direct pentru modificarea lor. Fireşte, o poate face indirect prin proteste de stradă iar această influenţă este de obicei una care atestă inutilitatea castei politice faţă de cultura democratică a cetăţeanului de pe stradă care se poate manifesta independent de aceasta. Tocmai aici este problema politicianului, anume că încearcă prin diferite metode să stopeze implicarea politică şi competenţa sa în a-şi administra singur bunurile comunitare. Politicianul este un parazit şi işi apără cu străşnicie acest statut.

O teorie înşelătoare îl defineşte pe politician ca pe un angajat al "poporului". Însă legile economice ale contractului de muncă nu funcţionează până la capăt într-o astfel de presupusă relaţie. Poţi alege să cumperi de la o firmă sau alta dar poţi alege să nu cumperi deloc şi să renunţi la serviciul în cauză. În materie de politică nu poţi face acest lucru. Lipsa de la vot nu înseamnă concedierea politicianului sau politicienilor aşa cum cred cei care optează astfel. IATĂ CĂ POLITICIANUL NU ESTE UN ANGAJAT AL NOSTRU. Chiar dacă îşi schimbă numele, părul sau chiar dacă se schimbă el însuşi prin scrutin, politicianul nu are statut de reprezentant tocmai pentru că nu îl putem concedia. Corpul politic parazitar rămâne indiferent la această opţiune. Este asemenea puricelui pe care îi omori dar el pare să aibă 1000 de vieţi pentru că apare mereu şi mereu. În momentul în care s-ar întâmpla acest lucru se creează iluzia apariţiei jafului social, iar noţiunea de corp politic şi stat sunt forţate să se identifice tocmai pentru a pedepsi orice eventuală abatere de la ordinea instaurată de ei. Politicienii sunt unşi cu privilegii, beneficii, scutiri şi tratamente preferenţiale iar concedierea lor de către alegător ar însemna pierderea acestora. Este de la sine înţeles că acest punct nu trebuie atins. Voi face pe parcursul acestui text portretul parazitar al politicianului.

Din păcate locul politicianului este apărat de statutul multor cetăţeni care îl aleg în forurile superioare de conducere a statului după criterii de carismă şi marketing politic în general. Aceşti cetăţeni au o implicare politică foarte redusă. Ei nu cunosc mecanismele de funcţionare a societăţii. Ei nu ştiu cum se fac legile, nu pricep spiritul constituţiei şi prevederile ei şi nu ştiu cum se pun în aplicare acestea. Lipsa lor de curiozitate îi face pe deplin responsabili faţă de toate deciziile proaste ale politicienilor. Dar principala responsabilitate este totuşi a politicienilor înşişi. Ei au nevoie de astfel de teren fertil pentru prosperitatea lor înşişi. Ei sunt interesaţi ca omul de pe stradă să rămână în întuneric. De ce? Pentru că dacă cetăţeanul de rând învaţă să folosească instrumentul puterii ei ar putea fi foarte uşor înlocuiţi.

E clar pentru toată lumea că ei au grijă să îşi păstreze fotoliile călduţe în care mai şi moţăie din când în când. În schimb şcoala nu se ocupă decât în treacăt şi tendenţios de educarea cetăţeanului în acest domeniu. Asta pe fondul încărcării inutile a memoriei cu lucruri de care cetăţeanul are puţină nevoie. Câte discipline astfel studiate în şcoală au rămas fără vreo finalitate practică concretă? Să ne gândim puţin! Care este scopul unei astfel de situaţii? Elevului de la şcoală i se spune că va avea "mai târziu" nevoie de acele cunoştinţe. Dar haideţi să tragem linie şi să vedem ce înseamnă acest "mai târziu". Există un pic de adevăr într-o astfel de informaţie. Dacă vrei să te specializezi în ceva atunci chiar vei vedea că "mai târziu" vei avea cu adevărat nevoie de acele cunoştinţe. Dar dacă acele informaţii nu au legătură cu interesul tău atunci care este interesul pentru ca tu să îţi încarci memoria cu ele? Răspunsul e simplu: tocmai pentru această epuizare a curiozităţii şi pentru abaterea interesului faţă de problemele politice. Este adevărat că se poate ca la un moment dat cineva să îşi schimbe cariera cu atât mai mult cu cât fluctuaţiile pieţei capitaliste determină astfel de minirevoluţii economice în perioade scurte de timp. Dar oare nu este mai simplu să faci o astfel de pregătire chiar la faţa locului, concret? Oare acele informaţii nu devin ele perimate peste 10-15 ani sau poate chiar mai mult în momentul în care ai putea să îţi schimbi cariera? Oare nu ai putea mai bine să înveţi să faci ceva mult mai util cum ar fi, de exemplu, să te implici în organizarea comunităţii din care tu însuţi faci parte?
"Statul te vrea prost" şi asta nu este un adevăr valabil doar în sistemele totalitariste. Dacă ar vrea să ilumineze cetăţeanul atunci ar face un top al importanţei cunoştinţelor. Dacă cel mai important lucru este limba pe care trebuie să o cunoşti pentru a comunica cu semenii şi dacă pe o a doua astfel de poziţie este aritmetica ce foloseşte schimbului comercial, atunci pe cea de-a treia trebuie să stea tocmai capacitatea de organizare socială, cunoştinţele politice. Abia după ce acestea for fi fost asimilate şcoala ar putea să dea şi alte informaţii copiilor. Dar statul actual, prin politicienii săi, NU vrea ca noi să ne putem descurca şi organiza singuri la fel cum parazitul vrea să rămână pe gazda pe care o parazitează şi să-şi consolideze astfel poziţia. "Statul de vrea prost". Dar e un stat prost el însuşi.

Această lucrare se adresează în principal publicului american. Stă în puterea lui să facă presiuni asupra politicienilor pentru a schimba ceva. SUA este acea megaputere care poate schimba ceva în întreaga lume începând cu ea însăşi Schimbările de sistem, revoluţiile pot fi privite cu suspiciune de unii. Cu toate acestea astfel de ajustări şi schimbări se produc în fiecare zi. Nimic nu este dat odată pentru totdeauna în organizarea umană. Unii dintre aceşti reticenţi sunt marii profitori ai sistemului. Alţii sunt doar reticenţi faţă de violenţa care acompaniază revoluţiile. În ciuda posibilelor obiecţii de violenţă care vor veni la adresa acestor idei vreau să accentuez încă de la început caracterul paşnic, nonviolent al său. Revoluţiile se pot face şi paşnic prin simpla adeziune la ideile lor de bază a majorităţii cetăţenilor unei comunităţi. Acest lucru se face chiar şi astăzi, parţial, prin vot. Votul este un drept acordat cetăţenilor în majoritatea societăţilor actuale cu scopul de a vedea care este opţiunea politică majoritară a lor.

Mentalitatea politicienilor contemporani este una foarte găunoasă, una ruptă de realităţile vieţii de zi cu zi, una formată cu ajutorul cărţilor scrise într-un trecut care nu anticipa realităţile zilelor noastre. Efectele acestor rămăşiţe se regăsesc în toate amănuntele vieţii noastre însă punctul central care a determinat scrierea acestei cărţulii este tragedia care s-a întâmplat la 11 septembrie 2001. Ea este apogeul absurdităţii acestei mentalităţi. Din nevoia disperată cetăţenilor americani de a rezolva această problemă am făcut interesul central al acestei lucrări. Tot ce am scris aici gravitează în jurul unei soluţii pe care le-o propun în capitolul "O soluţie diferită faţă de cea oferită de Bush şi alţii ca ei faţă de Orientul Mijlociu. Scrisoare către cetăţeanul american". Soluţia pe care le-o propun este soluţia de care noi toţi cetăţenii occidentali avem nevoie pentru a ne îmbunătăţi organizarea socială. Dacă ei reuşesc noi toţi putem reuşi. De ei depinde totul. Dacă ei reuşesc să schimbe ceva tot Occidentul va putea.

Fac apel la sâmburele sănătos al umanităţii spre a nu se lăsa stricată în interior de acţiunile distructive ale acestor vampiri. Acolo, în camerele lor obscure aceşti mutanţi spirituali decid viitorul nostru. Drepturile omului sunt pentru ei doar nişte limitări care pot fi ocolite de abilităţile lor în a produce inginerii procedurale mafiote. Ei nu dau doi bani pe fiinţa noastră, pentru ei suntem doar marfă, doar forţă de muncă. Învăţaţi să vă apăraţi integritatea! Ieşiţi în stradă şi cereţi dreptul natural de a fi consideraţi nepreţuiţi!

Acest articol se continua aici

2 comentarii:

poetry_fassion spunea...

o sa fac un lucru mai putin firesc... o sa trimit un comentariu inaintea inceperii procesului de "lecturare".
persoanele la a caror constiinta si participare apelati probabil reprezinta o minoritate adormita. "revolta personala" pe care o doriti infiripata si in trupul altora nu poate avea aceeasi conotatie cu a ta/dumneavoastra. este un efort pentru oricine de a intelege si accepta aceasta "palma a realitatii" pe care doresti/doriti sa o dai/dati omului de rand.
(o sa citesc) si (o sa revin)

Baldovin spunea...

Desi vad ca oscilezi in a te adresa formal sau informal am sa imi iau eu inima in dinti si sa risc sa raspund informal, cu "tu".

Nu mi-as dori o revolta activa de gen lupte de strada, jaf etc. cat una pasiva. Cred ca e mai productiva asta si ar indemna politicienii sa ia masuri de training cedare progresiva a puterii catre popor.
Evident ca nici palme nu doresc sa dau omului de rand si sa-l trezesc la viata. La suturile care le primeste de la autoritati o palma in plus l-ar baga in coma. Doar il invat ca a te apara este mult mai usor astazi decat crede el.
Lectura placuta si te mai astept!