Problema mentalităţii eroice este aceea că descinde direct din mentalitatea colonialistă a monarhului şi a dominaţiei sale militare după cum am spus mai sus. Cultura jafului armat este partea putredă a faţadei imperiale pe care o are eroul. Însă pe timp de pace eroul de meserie devine un ins zeflemist, deprimat şi dispreţuitor tocmai pentru că este în căutare de acel senzaţional personal pe care statutul de erou i-o conferă. Veteranii din Vietnam deveniţi şomeri au ajuns să cocheteze cu actele antisociale. Societatea capitalistă are nevoie de erou tocmai pentru priza la omul de rând care are încastrată în profunzimile mentalităţii sale această nevoie teribilă de ascensiune socială pe acest drum, singurul acceptat de educaţia sălbatică. Golul interior pe care omul de rând îl are, dorinţa sa de ascensiune socială este un teren foarte propice de manipulare economică inclusiv astăzi.
Însă această cultură a eroului îşi are în terorism partea distructivă. Aşa cum mafiotul este varianta industrială a haiducului la fel teroristul este varianta industrială a eroului (feudal). Fireşte iese din calcul eroul ieşit din întâmplare, cel care a făcut un gest nobil dar normal şi care ulterior se dovedeşte a fi fost unul de o importanţă capitală pentru sistem sau pentru vieţile semenilor. Acesta este un erou mai curând umflat de presă şi nu eroul de profesie despre care discut aici. Teroristul este un neoccidental nativ sau cultural format astfel, dezrădăcinat şi educat în Occident sau într-un stil de viaţă occidental. Atentatorii de la WTC au fost toţi educaţi în instituţii occidentale. Diferenţa între aceştia şi foştii eroi americani ai numeroaselor războaie avute şi ajunşi şomeri deprimaţi după terminarea lor constă doar de intensitatea acţiunii teroriste. Probabil că lipsa mijloacelor financiare face ca un astfel de veteran să nu comită atentate de genul celor de la WTC iar în cazul în care aceste mijloace ar exista ele pot cârpi acest gol într-un mod specific culturii consumiste şi nespecific stilului de viaţă oriental, arab, neoccidental în acest caz. Golul interior format de cultura occidentală îl face pe omul de rând să facă acte eroice iar teroristul face şi el acelaşi lucru.
Eroul şi teroristul se definesc în funcţie de două imperii aflate în conflict. Ce este erou pentru unul este terorist pentru altul. Practic nu există diferenţă între sinucigaşii de la World Trade Center şi sinucigaşii Kamikaze din cel de-al doilea război mondial. Singura diferenţă notabilă este aceea că teroristul acţionează pe timp de pace în special împotriva civililor în timp ce eroul acţionează şi pe timp de război şi pe timp de pace. Totuşi structura lor psihosocială este identică. Schimbarea macazului şi a ţintei atacului lor se poate întâmpla rapid. Aşa cum vechiul haiduc devine mafiot în societatea modernă la fel eroul clasic tinde să devină terorist în acelaşi context.
Ce trebuie remarcat la aceştia este egoismul lor ascuns sub masca dedicării acestor acte eroice faţă de aproapele său şi lipsa de empatie cu semenii. Această cursă contracronometru dusă astăzi la paroxism de către SUA de a produce revoluţii capitaliste în toate colţurile lumii nu se face în scopul ridicării nivelului de viaţă al poporului băştinaş (acesta eventual este un efect secundar) ci a profitului personal. De fapt se ştie că liberalismul capitalist nu excelează în protecţie socială care este apanajul unor politici conservatoare. Pe de altă parte nici Bin Laden nu face ceea ce face pentru fericirea poporului său altfel şi-ar dona averea săracilor care trăiesc la limita subzistenţei. Poporul trăieşte la fel indiferent de aceste experimente pe care milionarii le fac într-un concurs de sporire a averii prin îmbunătăţire a imaginii. Împărţind lumea în bine şi rău şi pretinzând că el reprezintă partea binelui în timp ce teroriştii ar reprezenta exclusiv răul G. Bush adoptă o mentalitate cel mult clasică dacă nu chiar primitivă. Din toată această poveste cert este că mai multe fonduri merg către serviciile secrete şi armată pentru a alimenta noul "război contra terorismului".
Interesul eroului si al teroristului de profesie este acela ca societatea să rămână feudală. Teroristul o face din nevoia de a-şi apăra cultura iar eroul din lipsa de adaptare la valorile societăţii moderne. Dedicaţia eroului/teroristului faţă de un ideal absolut al societăţii feudale este cerută la rândul său de la omul de rând. Practic această dedicaţie faţă de acest ideal are scopul acelei ascensiuni sociale personale. Abandonarea de sine a eroului în faţa interesului seniorului are un scop bine definit. Practic el poate fi moştenitorul imperiului atunci când seniorul va trece în nefiinţă. În acest caz el se comportă faţă de senior aşa cum şi-ar dori ca supuşii lui să se comporte cu el dacă ar fi el însuşi senior. Topica descreşterii valorii personale a celor aflaţi regresiv pe scara socială este imboldul acestui tip de comportament. De aici şi sacrificiul uman pe care eroul/teroristul îl face în numele păstrării acestei structuri ierarhice. Pentru mentalitatea feudală distrugerea acestei topici şi în special a autorităţii superioare reprezentate de senior sau chiar de autoritatea religioasă absolută căreia acesta îi slujeşte la rândul său înseamnă distrugerea propriei fiinţe. De aceea şi eroul şi teroristul îşi doreşte supravieţuirea imperiului (feudal) fie el unul politic, fie unul religios.
Aici intervine un anumit tip de contrareacţie paranoidă la cultura occidentală. Atunci când celălalt, omul de pe stradă nu se află cu capul plecat el pare un trădător sau un nesupus, un element care poate atenta la siguranţa statului feudal şi puterii seniorului. Aceasta este ecuaţia brută după care şi eroul şi teroristul judecă siguranţa de sine şi capul neplecat al omului contemporan. Acesta, prin "obrăznicia" lui de a nu se arăta afectat de puterea eroului/teroristului pare într-adevăr un duşman, un rival, un posibil pericol, o ameninţare continuă prin însăşi indiferenţa şi lipsa de reacţie la propriul statut. Actele lor antisociale sunt justificate prin apărarea în faţa unei paranoide interpretări de agresiune a celuilalt chiar dacă acesta nu a manifestat-o în particular. Această inadaptare la valorile contemporane a eroului/teroristului se converteşte în comportament regresiv feudal cu accente antisociale involuntare dar menite să producă o ascensiune socială, respect de sine şi respect din partea altora într-un sistem social rămas în abisurile sufletului. Dar dacă teroristul este o victimă a politicilor internaţionale inoportune ale marilor puteri eroul (occidental original) începe să devină un marginal. El este un neadaptat, un şomer care oscilează între mentalitatea urbană de tip underground şi cea feudală găsită în sistemul militar în care poate fi cooptat şi căruia i se poate vinde la un moment dat. Lipsa lui de competenţă şi pregătire în alte domenii de activitate face din eroul contemporan occidental mai curând un element opus elitei faţă de rolul de elită autentică pe care eroul feudal îl juca în societate în acele timpuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu