Sistemul politic actual, deşi este numit democratic totuşi este departe de ceea ce a fost odată democraţie autentică şi de originea cuvântului "democraţie". Aşa ceva s-a întâmplat cu adevărat în Atena antică. Oratorii îşi susţineau punctele de vedere în faţa publicului de pe agora Acropolei iar apoi publicul alegea soluţia. Un astfel de sistem minunat de guvernare a căzut însă ca urmare a atacurilor războinice din partea perşilor sau a altor cetăţi greceşti. Într-adevăr un sistem democratic autentic este fragil în faţa armelor. Oriunde apare necesitatea folosirii acestora dispare şi o parte din libertatea cetăţenilor care este însăşi motorul democraţiei autentice. Iată încă odată de ce mentalitatea industrială nu poate fi implementată în comunităţi cu economie feudală aşa cum politica lui G. W. Bush doreşte.
Rezultatul unei astfel de panorame de coşmar descrise mai sus este acela că majoritatea cetăţenilor sunt incapabili să conducă să se implice politic. Unii sunt foarte înapoiaţi şi chiar primitivi. Inclusiv curentele politice de stânga susţin că omul de rând este "de la natură" incapabil să conducă... Dacă civilizaţia contemporană se doreşte a fi o societate deschisă, o societate a dialogului atunci ea trebuie să facă un efort pentru deermetizarea structurilor sociale. Indiferent de asistenţa pe care statul cel mai civilizat de pe glob il acordă minorităţilor şi defavorizaţilor el rămâne totuşi o entitate eterică, pretutindeni şi nicăieri, ceva cu care cetăţeanul nu se identifică şi faţă de care se simte inferior. Acest lucru este inadmisibil pentru un organism social care se doreşte şi trebuie să fie unul asistenţial. Politicienii sunt ghimpii care împiedică acea identificare naturală şi normală a cetăţenilor cu statul. Nu ştiu dacă ei ar putea fi total înlocuiţi de votul direct ale cetăţenilor pe undeva în lume. Răspunsul stă în fiecare. Însă ştiu sigur că puterea lor trebuie limitată drastic.
În timpul revoluţiei franceze cedarea de către politician a unor privilegii politice direct către cetăţean era un câştig imens. Cu toate experienţele teribile de atunci practic cetăţeanului i se aducea la zi forţa sa politică relativ la libertăţile economice şi culturale câştigate ca urmare a revoluţiei tehnologice realizate anterior. Pentru acel timp revoluţia franceză a fost într-adevăr o revoluţie culturală a Occidentului. Însă în acel moment civilizaţia industrială era totuşi abia la început. Din păcate raportul puterii politice în ecuaţia politician-cetăţean a rămas la fel astăzi când practic societatea occidentală a ajuns la un nivel industrial avansat. Conform acestui ritm cetăţeanului îi mai trebuiesc cedate prerogative politice, îi mai trebuiesc cedate procente din putere în această ecuaţie. Practic astfel de măsuri de reformă politică presupun o realiniere o readucere la zi a datelor respectivei ecuaţii politice la fel cum revoluţia franceză a făcut-o la timpul ei. Cred că din cele arătate mai sus şi din cele ce încă voi mai spune pe parcursul acestui text se văd toate punctele slabe ale politicianului relativ la spiritul contemporan şi nevoia acută de realizare a acestei reforme.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu