Turismul care s-a realizat cu ajutorul locaţiilor exotice şi care a condus la explozia nivelului de trai în aceste locaţii este cel mai fericit exemplu. Însă a forţa aceste comunităţi să reia drumul parcurs de Occidentul însuşi de-a lungul sutelor şi miilor de ani până a ajunge la acest nivel din interiorul acestei comunităţi este o manifestare a progresismului orb. Inclusiv cultura civilizaţiei occidentale va deveni depăşită peste câteva decenii. Este o mare greşeală să identifici un băştinaş tradiţional cu un muncitor occidental. Acesta are înscris în codul său genetic stilul de viaţă occidental, s-a obişnuit treptat, din generaţie în generaţie cu frustrările, neliniştile şi satisfacţiile vieţii occidentale. Însă pentru băştinaş acest spectru este o calamitate. Capacităţile occidentalului de umplere a acestor goluri sunt mai mari şi mai eficiente. Chiar şi aşa omul occidental începe să resimtă influenţa corporatismului în viaţa sa şi să reacţioneze prin nesupunere.
Bogăţia şi luxul corporatismului occidental nu constituie în sine un scop greşit. Aceste valori nu sunt ale diavolului aşa cum s-a spus. Ele conduc la dezvoltarea speciei umane însăşi, la salvarea oamenilor din ghearele foametei şi la o mai bună comuniune. Dar una este să obţii acest lux prin intermediul procedurilor de reglare relaţiilor dintre părţi aşa cum se întâmplă în societatea occidentală şi alta este să îl atingi unilateral. În aceeaşi măsură una este să ajungi la un astfel de lux prin intermediul roboţilor pe care să îi controlezi prin tehnologie şi alta este să îl atingi prin mijloacele societăţii clasice ale supunerii restului cetăţenilor prin ameninţarea armelor autorităţilor. Practic o corporaţie americană face acest lucru în momentul în care îşi deschide o filială pe un teritoriu băştinaş. Fără instituţii care să îi limiteze influenţa ea începe, prin mijloace de marketing abile să dezlocuiască civilizaţia nativă de acolo şi să o divizeze. Cei care nu fac faţă rigorilor stilului de viaţă şi de muncă corporatist sunt rapid eliminaţi şi marginalizaţi dintr-un teritoriu propice lor. Băştinaşul nu are posibilitatea mutării, a schimbării jobului. Dacă ar exista mai multe astfel de companii acolo probabil că spaţiul acela nu ar mai fi fost unul neoccidental. Altfel e greu de crezut că mai multe astfel de companii ar ajunge în acelaşi timp acolo de unde el să îşi aleagă una pentru care să lucreze. Prin urmare nici nu poate reacţiona la condiţiile mai aspre,mai severe impuse de patron (în intenţia sa de a avea mai mult profit) printr-o demisie.
Astfel că, ajuns şomer, acest om cade automat pradă marginalizării. Peisajul acesta este cu adevărat unul de coşmar. De la comuniunea cu membrii comunităţii în care băştinaşul trăieşte la cea de şomer modern este o prăpastie galactică. Chiar dacă nivelul său de trai în societatea modernă poate fi unul superior faţă de cel din cea tradiţională totuşi băştinaşul se simte ca un prizonier. Victimă a celor mai terifiante experienţe începând de la viol şi terminând cu traficul de organe, homeless-ul contemporan este departe de a se apropia de împlinirea de sine a băştinaşului neoccidental chiar dacă neajunsurile acestuia din urmă în materie de bunăstare şi comoditate sunt mai mari.
Băştinaşul poate fi membru într-un trib primitiv cu structuri sociale simple, conservatoare şi nonviolente. Un astfel de trib poate să se afle în război sau lipsă de prietenie cu alte triburi. În ambele cazuri comuniunea, empatia şi sentimentul familial sunt părţi definitorii ale stilului primitiv de viaţă. Chiar dacă unele fapte tipic sălbatice îngrozesc omul civilizat, cultura primitivă are un grad de inocenţă şi echilibru care lipseşte la cea modernă. Religia îi asigură primitivului sentimentul eternităţii, al comuniunii cu strămoşii şi cu creaturile cu care îşi împarte locul. Aşa că vorbăria despre înflorirea bunăstării este o propagandă ieftină care ascunde interese obscure.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu