Proiect pentru umanizare sociala

vineri, 29 februarie 2008

Cetăţeanul îşi poate "vota" singur bugetul fără implicarea politicienilor

vezi sectiunea anterioara cu care aceasta se leaga



Evoluţia socială depinde de modul în care sunt investite şi reinvestite resursele societăţii indiferent de organizarea sau de gradul său de dezvoltare. În funcţie de modul în care se investesc aceste resurse statul are două tipuri de politică: cea de stânga şi cea de dreapta. Cea de stânga se caracterizează prin consumarea resurselor, prin creşterea imediată a nivelului de trai al majorităţii cetăţenilor, prin impozite mai mari luate în special de la cei cu venituri mari. Cea de dreapta de obicei constă în stagnarea nivelului de trai al majorităţii şi creşterea sa doar în cazul unei minorităţi, al unei elite economice. Resursele sunt păstrate, reinvestite iar impozitele sunt mai mici. Cetăţeanul luat ca individ face acest lucru el însuşi cu veniturile familiei sale la un nivel microsocial. În timpul sărbătorilor de Crăciun sau ale altor evenimente el devine mai generos, împarte cadouri, cheltuieşte mai mult, întăreşte legăturile cu membrii familiei şi cu prietenii iar în timpul anului este mai reticent, mai economicos. Politicile de stânga sau de dreapta aplicate la nivel macrosocial şi pe termen mai lung sunt cam la fel. Cele două modele politice nu sunt absolut opuse, ele se completează unul cu altul. De exemplu nu poţi să fi generos cu familia şi prietenii dacă nu ai economisit suficienţi bani restul anului.

În acelaşi fel politicile de stânga ale statului pot conduce la stagnare şi învechire deci la scăderea nivelului de trai dacă nu sunt dublate de politici de dreapta care să le echilibreze. Aşa s-a întâmplat cu comunismul care, cu toate că susţinea politici de stânga şi a operat deposedarea bogaţilor de bunuri (naţionalizarea), a condus la un nivel de trai al majorităţii cetăţenilor inferior capitalismului care apela la politici de dreapta. Deşi a adâncit teribil diferenţele sociale dintre bogaţi şi săraci totuşi majoritatea cetăţenilor sistemului capitalist avea un nivel de trai ridicat faţă de cel socialist. Aceste diferenţe aveau doar criterii politice în timp ce restul cetăţenilor implicaţi în economie aveau statut social oarecum asemănător în ceea ce priveşte accesul la mărfuri. Însă ura lor faţă de capitalişti a ajuns propagandă simplă şi formală, făcută rutinat. Politicienii comunişti înşişi aveau comportament capitalist, cu cumpărături făcute în Occident, cu hobbiuri tipic capitaliste şi cu comportamente de patroni aroganţi.

Iată că egalitatea între oameni nu poate exista aşa cum nu există nici între animale. Unii sunt mai performanţi decât alţii iar succesul lor determină succesul întregii comunităţi. Faptul că sunt mari posesori de bunuri este însăşi recompensa faptului că aceşti oameni trag nivelul de trai al restului cetăţenilor după ei. Însă aplicată sălbatic această stare de fapt poate degenera în scopuri extreme după cum am văzut în analiza progresismului orb. De exemplu o politică de dreapta poate conduce la întărirea financiară a statului, la creşterea rezervelor valutare şi de mărfuri în general. Chiar dacă valoarea impozitelor este mai mică faţă de valoarea celor din politicile de stânga aceste fonduri nu se reîntorc la societate spre consum ci rămân la rezerva de stat. Însă acest fapt conduce la nemulţumiri sociale, la proteste de stradă deoarece se adânceşte diferenţa dintre cele două mari clase. Pe de altă parte, după cum am spus, politici de extremă stângă conduc la creşterea birocraţiei şi la stagnare economică şi chiar decăderea nivelului de trai.

Dincolo de aceste fluctuaţii provizorii bugetul trebuie să rămână pe un schelet stabil. Această stabilitate trebuie să reflecte aportul fiecărei părţi din societate la menţinerea echilibrului său general. Adică este necesar să nu existe discrepanţe bugetare colosale. La ora actuală în ţările mai puţin dezvoltate şi în cele foarte slab dezvoltate există discrepanţă între un salariu oferit unui oficial şi altul oferit unui muncitor marginal de câteva zeci şi chiar sute de ori. Acest gen de discrepanţe se pot justifica doar dacă vin din sectorul privat. Adică un patron al unei firme de succes, care îşi ocupă tot timpul cu afacerile are tot dreptul să aibă salariul pe care îl are. Însă dacă acest lucru se întâmplă la nivelul salariilor din bugetul de stat acest fapt este o crimă. Şi în acest caz aici există un top al importanţei muncii fiecăruia însă discrepanţa nu trebuie să fie atât de mare. Acest tip de secretomanie privind votarea şi stabilirea bugetului de stat rezidă tocmai în marile discrepanţe între salariile diferitelor sectoare ale comunităţii. Dacă salariul unui agent al unui serviciu secret ar fi făcut public s-ar putea să apară presiuni din partea cetăţenilor. Aici intervine politicanul cu numerele sale de magie pentru a ascunde mecanismele de împărţire a acestui buget după interesele lor oligarhice. Cu atâtea (de)servicii secrete şi forţe de securitate care trăiesc cu impresia că sunt un fel de câini la turmă şi unde comunitatea nu le cunoaşte activitatea şi, deci, nici valoarea salariilor, este clar că o astfel de discrepanţă nu are cum să nu existe astăzi din păcate contrar acestui spirit.

Disoluţia puterii legislative: alt sofism tipic al gândirii oligarhiei politicianiste pentru a nu lăsa puterea în mâna cetăţenilor



Nu putem oare simplifica aceste proceduri pentru a-i obliga pe cei ce moţăie prin parlament să facă şi ei ceva util pentru societate şi nu doar pentru firmele la care sunt acţionari? În orice caz buna lor credinţă în materie de legi este clar compromisă. Mai întâi pentru că legile bune nu se fac aşa din propria lor iniţiativă ci ca urmare a respectării spiritului Constituţiei respectivei comunităţi. Ori aceasta este opera unor elite care nu este necesar să fie neapărat compusă din politicieni iar cetăţenii o votează tocmai pentru că îi respectă spiritul. Apoi legile pe care ei le trag de păr spre a încălca această Constituţie (destule şi ele la număr) sunt împotriva comunităţii, dovedesc o reaintenţie şi se revizuiesc tocmai ca urmare a protestelor străzii. În toate aceste cazuri tot cetăţeanul este cel care legitimează funcţionarea lor. Dacă el este criteriul cel mai important atunci de ce nu i se dă direct cetăţeanului pârghiile procesului de formare a acestora? Se poate răspunde cu afirmaţia că el însuşi nu ştie să îşi ia această putere. E adevărat. Trebuie să înveţe să işi ia această putere înapoi după mii de ani de când i-a fost furată. Nu este mare lucru. Însă îi trebuie un pic de dibăcie pentru această iniţiativă.

Fireşte că aici apar câteva obiecţii pe care le pot anticipa din modul în care politicienii gândesc şi manipulează. Una dintre aceste obiecţii se referă tocmai la posibilitatea de discutare a oricărei reglementări constituţionale, la nerespectarea ei din pricina votării directe a posibilei majorităţi a însele prevederile sale. Adică la respingerea oricăror legi şi reglementări înscrise pe termen lung în comportamentul comunităţii. Cumva această obiecţie este vecină cu aceea a tâlhăriei.

Aici însă apare un sofism extrem de tendenţios folosit de adepţii sistemului de oligarhie politică actuală. Se spune că omul de rând nu este capabil să îşi ia soarta în mâini deoarece nu are conştiinţa democraţiei, nu înţelege spiritul constituţiei şi nu doreşte să o respecte. Mai întâi pot observa faptul că nici politicianul nu ar face-o dacă nu ar exista constrângerile specifice. Dar dincolo de asta pot să observ că atunci când se judecă lucrurile bune făcute de politician acest sistem procedural limitativ este acceptat în discuţie însă atunci când aceleaşi lucruri se arată că pot fi făcute de însuşi cetăţean se elimină din discuţie acest sistem. Practic cetăţeanului i se expropriază o calitate. O asemenea abordare este identică cu plasarea sa în Evul Mediu. Dacă îl imaginezi ca pe un medieval, aşa cum îşi doreşte în sinea lui politicianul, este clar că cetăţeanul este incapabil să aibă spirit modern. Dar dacă îi păstrezi acest cadru, dacă nu îi dai voie să lovească în autoritatea constituţiei şi îl obligi să o respecte atunci fireşte că respectiva obiecţie dispare. Mai întâi pentru că textul constituţiei comunităţii ar putea foarte bine rămâne în picioare la fel cum este în picioare inclusiv pentru casta politică actuală în momentul în care cetăţeanul ar fi familiarizat cu procedurile legislative şi ar înţelege neregulile şi pericolele pe termen lung care ar reieşi din nerespectarea acestora şi rezolvările de probleme pe care ele le produc în comunitate.

Trebuie să fim foarte atenţi la modul în care oligarhia politică actuală se leagă de lucrurile decisive ale democraţiei, de modul în care ea şi le însuşeşte şi le proclamă ca definitorii. Pentru că în realitate acestea pot exista şi fără ea. Am arătat mai sus exemplul cu societatea civilă care, fără nici un alt "ajutor democratic" din partea politicienilor ci chiar cu împotrivirea lor ei, poate face presiuni asupra factorului politic spre corectarea unor legi neconstituţionale şi inumane. Ei pot fi făcuţi să anuleze o anumită lege sau prevedere care încalcă spiritul constituţiei tocmai de către vocea străzii. Aşadar sunt sigur că strada din spaţiile ţărilor civilizate ştie să păstreze acelaşi cadru procedural şi legislativ sănătos unde constituţia este recunoscută ca lege supremă iar legile organice ca legi secundare care aplică acest spirit al ei în cazuri particulare. Repet: nu este nevoie de o oligarhie parazită pentru aplicarea acestui spirit. În Statele Unite juraţii pot fi oameni de pe stradă, iar simţul lor democratic şi legislativ nu este alterat din moment ce funcţionează. Înşişi politicienii actuali, cu toate petele pe care le au pe conştiinţă se bucură de statutul oligarhic privilegiat pentru că omul de pe stradă are vocaţia respectării procedurilor civile.

Probabil că sunt şi vor fi destui oameni încuiaţi la minte care nu înţeleg şi nu vor înţelege ce este actul politic. Dar sunt şi destui oameni în comunitate care chiar trebuie admiraţi pentru că nu s-au mânjit cu mizeria politică actuală. Aceşti oameni sunt adevărata coloană vertebrală a civilizaţiei. Ei ştiu să iasă în stradă şi să protesteze împotriva unei legi periculoase sau care ar proteja interesele mafiote ale politicienilor. Apoi ei, deconspiraţi de vigilenţa unor astfel de cetăţeni bineintenţionaţi, se conformează bombănind. Şi atunci eu vin şi întreb: cine conduce? Nu cumva tocmai societatea civilă este aceea care păstrează standardul sus? Păi dacă tocmai în stradă rezidă adevărata democraţie de ce să mai plătim reprezentanţi pentru a face ceea ce spune strada din natura ei? Doar pentru a pune în practică rămăşiţele feudale din mintea lor? Oare nu costă mai puţin societatea realizarea unor scrutine sau alte proceduri care să ateste voinţa adevărată a străzii în locul celei a politicienilor relativ la însăşi puterea lor de decizie?

vezi urmatoarea sectiune in care se continua aceste idei

Eliberarea de politicieni nu degenerează în jaf social aşa cum insinuează ei



Pentru mentalitatea industrială nivelul de viaţă este mult mai ridicat. Cetăţeanul poate avea o viaţă mult mai uşoară decât în epocile clasice ale mentalităţii feudale. Dezvoltarea tehnologiei, roboţii, maşinile cu performanţe inimaginabile în trecut, computerul şi altele, toate acestea au preluat multe din sarcinile omului feudal. De aceea cea mai parte din membrii comunităţii nu sunt implicaţi în producerea de bunuri indispensabile supravieţuirii (hrană şi locuinţe) ci în industrii apărute ulterior, industrii care produc bunuri pe care comunitatea le reclamă şi le consumă după ce nevoia de hrană şi locuinţă a fost deja rezolvată.

Iată că cerinţele cetăţeanului industrial sunt diferite de cele ale cetăţeanului feudal. Dacă feudalul îşi doreşte hrană mai consistentă şi mai diversificată, locuinţă civilizată şi altele câteva, cetăţeanul industrial îşi doreşte celebritatea şi o viaţă de star, lucruri esenţialmente diferite faţă de cele dorite de primul. Iată că teama de jaf social pe care politicienii o invocă drept consecinţă la dispariţia castei lor este total nejustificată pentru mentalitatea industrială. Omul civilizat contemporan preferă să meargă la job în fiecare zi decât să meargă la război şi să ucidă un "duşman" necunoscut. În aceeaşi măsură jaful asupra magazinelor şi depozitelor de bunuri ale comunităţii nu se evită în principal datorită "eficienţei" extraordinare şi indispensabile a forţelor "de ordine" ci tocmai datorită mentalităţii evoluate a spiritului industrial care are destulă demnitate şi destul statut social să îşi permită să cumpere asemenea bunuri fără să coboare la nivel feudal.

Omul de rând nu mai trebuie ameninţat cu arma pentru a i se potoli pornirile tâlhăreşti. El recurge la o viaţă paşnică cu naturaleţe, din convingere, ca o consecinţă a gradului său de civilizaţie. Frustrările sale contemporane ţin mai mult de lucruri secundare, de mofturi personale şi nu de lipsa mijloacelor de bază ale supravieţuirii care determinau jaful social în timpurile trecute. De aceea omul civilizat contemporan va ezita să decline siguranţa sa personală şi stabilitatea sa politică în favoarea tâlhăriei. Îmi dau seama că principala obiecţie la adresa creşterii puterii politice a cetăţeanului pe care eu o propun este tocmai această ameninţare cu jaful social.

vezi urmatoarea sectiune in care se continua aceste idei

joi, 28 februarie 2008

Nevoia sporirii puterii politice a cetăţeanului şi a restrângerii celei a oligarhiei actuale


Sistemul politic actual, deşi este numit democratic totuşi este departe de ceea ce a fost odată democraţie autentică şi de originea cuvântului "democraţie". Aşa ceva s-a întâmplat cu adevărat în Atena antică. Oratorii îşi susţineau punctele de vedere în faţa publicului de pe agora Acropolei iar apoi publicul alegea soluţia. Un astfel de sistem minunat de guvernare a căzut însă ca urmare a atacurilor războinice din partea perşilor sau a altor cetăţi greceşti. Într-adevăr un sistem democratic autentic este fragil în faţa armelor. Oriunde apare necesitatea folosirii acestora dispare şi o parte din libertatea cetăţenilor care este însăşi motorul democraţiei autentice. Iată încă odată de ce mentalitatea industrială nu poate fi implementată în comunităţi cu economie feudală aşa cum politica lui G. W. Bush doreşte.

Rezultatul unei astfel de panorame de coşmar descrise mai sus este acela că majoritatea cetăţenilor sunt incapabili să conducă să se implice politic. Unii sunt foarte înapoiaţi şi chiar primitivi. Inclusiv curentele politice de stânga susţin că omul de rând este "de la natură" incapabil să conducă... Dacă civilizaţia contemporană se doreşte a fi o societate deschisă, o societate a dialogului atunci ea trebuie să facă un efort pentru deermetizarea structurilor sociale. Indiferent de asistenţa pe care statul cel mai civilizat de pe glob il acordă minorităţilor şi defavorizaţilor el rămâne totuşi o entitate eterică, pretutindeni şi nicăieri, ceva cu care cetăţeanul nu se identifică şi faţă de care se simte inferior. Acest lucru este inadmisibil pentru un organism social care se doreşte şi trebuie să fie unul asistenţial. Politicienii sunt ghimpii care împiedică acea identificare naturală şi normală a cetăţenilor cu statul. Nu ştiu dacă ei ar putea fi total înlocuiţi de votul direct ale cetăţenilor pe undeva în lume. Răspunsul stă în fiecare. Însă ştiu sigur că puterea lor trebuie limitată drastic.

În timpul revoluţiei franceze cedarea de către politician a unor privilegii politice direct către cetăţean era un câştig imens. Cu toate experienţele teribile de atunci practic cetăţeanului i se aducea la zi forţa sa politică relativ la libertăţile economice şi culturale câştigate ca urmare a revoluţiei tehnologice realizate anterior. Pentru acel timp revoluţia franceză a fost într-adevăr o revoluţie culturală a Occidentului. Însă în acel moment civilizaţia industrială era totuşi abia la început. Din păcate raportul puterii politice în ecuaţia politician-cetăţean a rămas la fel astăzi când practic societatea occidentală a ajuns la un nivel industrial avansat. Conform acestui ritm cetăţeanului îi mai trebuiesc cedate prerogative politice, îi mai trebuiesc cedate procente din putere în această ecuaţie. Practic astfel de măsuri de reformă politică presupun o realiniere o readucere la zi a datelor respectivei ecuaţii politice la fel cum revoluţia franceză a făcut-o la timpul ei. Cred că din cele arătate mai sus şi din cele ce încă voi mai spune pe parcursul acestui text se văd toate punctele slabe ale politicianului relativ la spiritul contemporan şi nevoia acută de realizare a acestei reforme.

Cum se poate realiza o societate mai bună



Cred că am arătat suficient până acum în acest text că nu războaiele, nu ameninţările, nu armatele, nu poliţia sau alte instituţii similare acestora pot stopa crimele din lume astăzi. Acestea eventual doar le reduc amploarea. Poliţistul are nevoie de infractor la fel cum armatele au nevoie de "duşman". Între acestea se stabileşte o legătură paradoxală şi bizară deoarece fără celălalt nu ar putea exista nici cel care "îl corectează". Tocmai de aceea uneori aceste roluri se inversează iar cetăţeanul poate observa cum poate ajunge victimă direct sub influenţa celor plătiţi din fondurile publice să îl protejeze. Cele mai mari fraude se fac tocmai cu complicitatea poliţiştilor iar cele mai mari masacre se realizează atunci când armata îşi ucide propriul popor sau organizează/înlesneşte atacul din partea altei armate cu scopul declanşării unui contrareacţii dorite de la început. Această oribilă procedură este preţul implicat de gloria sa toxică ce reiese de aici în momentul în care intervine.

Pare de neînchipuit dar cele mai odioase crime nu se realizează din nevoia de supravieţuire. Crimele făcute din acest imbold sunt găinării minore. Marile crime au ca scop iluzii personale asemenea îmbogăţirii, sadismului sexual extrem sau câştigării respectului din partea celor care nu le pot face. Toate acestea se datorează unei educaţii (moştenite şi formate) bazate pe iluzii. Aceleaşi iluzii care pot aduce un angajat să îşi dorească mai mult şi să deţină mai mult devenind mai productiv la locul de muncă sunt şi acelea care îl pot împinge pe un infractor la crime oribile. Firma şi autorităţile au de câştigat un profit mai mare de pe urma unui angajat extrem de motivat spre profit, însă reversul acestei mentalităţi constă în aceste mari crime. Progresismul orb îşi are o latură absolut nimicitoare. O oligarhie politică şi economică cu interese majore se foloseşte de masa cetăţenilor ca de un paravan pentru a-şi atinge aceste interese. Educaţia sălbatică practicată în rândul copiilor este un teren fertil pentru viitorul angajat însă efectele secundare sunt mult mai nocive. Şi pentru ce un astfel de profit colosal scos pe spinarea mutilării psihice a cetăţenilor? Pentru întărirea armatelor şi pentru planuri utopice...

Rezolvarea sau măcar atenuarea conflictelor psihice interioare moştenite sau create artificial de educaţia sălbatică este un scop pe care asistenţa psihologică făcută în şcoală îl poate realiza. Este singurul mod pentru a stârpi iluziile educaţiei sălbatice formate de milenii în mintea omului de rând occidental şi care, după cum am văzut, îşi scot acum la iveală deformările şi comportamentele anticomunitare. Un om sigur pe el, lipsit de timiditatea feudală specifică va fi un om responsabil şi un om de încredere. Va fi un om care va avea de la sine sentimente comunitare constructive şi nu distructive. Acest om este foarte periculos pentru politicienii de astăzi şi pentru "forţele de ordine". Omul acesta nu poate fi manipulat, el nu răspunde la pârghiile diversioniste ale politicienilor şi nici nu are atitudine antisocială. Fireşte că ameninţă scaunele mafiote ale acestora. Fireşte că ei nu au nici un motiv să îşi taie creanga de sub picioare însă cetăţeanul responsabil poate face presiuni asupra politicienilor pentru schimbare.

E timpul pentru ca lumea să se liniştească. E timpul pentru ca o bună parte din uriaşele fonduri rupte de la bugetul de stat implicate în susţinerea armatelor şi serviciilor secrete să fie dirijate către o educaţie deschisă. E nevoie ca în loc de eroi disperaţi societatea să producă pedagogi umani. E nevoie ca viitoarele generaţii să fie cu adevărat învăţate şi nu pregătite pentru a deveni sclavi în abatoarele economice ale corporatismului contemporan. Chiar şi argumentul profitabilităţii economice susţine astfel de măsuri pentru cerinţele viitorului. Revoluţiile tehnologice care urmează vor necesita oameni cu mintea limpede şi ascuţită pentru a face faţă provocărilor ce vor apărea.

Chiar dacă doar SUA şi ţările dezvoltate din Europa şi alte câteva de pe glob pot reduce chiar de mâine puterea politicienilor totuşi în fiecare spaţiu în care există brumă de civilizaţie modernă se pot lua măsuri de reformă începând de la educaţia din şcoală. Aici se pot face presiuni. Redirijarea fondurilor către o educaţie deschisă şi umană este un pas care poate fi făcut oriunde. Restructurarea armatelor şi a serviciilor secrete, reducerea numărului acestor vampiri va salva suficienţi bani de la aruncarea lor pe apa sâmbetei.

O soluţie diferită faţă de cea oferită de Bush şi alţii ca ei faţă de Orientul Mijlociu. Scrisoare către cetăţeanul american

vezi sectiunea anterioara cu care aceasta se leaga


Chiar dacă autorităţile voastre vă interzic să gândiţi în această direcţie cred că trebuie să luaţi în consideraţie că ceva este în neregulă cu voi americanii. Ce s-a întâmplat la WTC este o tragedie şi, într-adevăr, nimeni nu are dreptul să vă ucidă în acest fel. Însă eu refuz să cred că acei terorişti erau diavoli aşa cum sugerează politicienii voştri. Totuşi voi înşivă nu ştiţi sau nu v-aţi preocupat prea mult să comunicaţi cu aceste culturi care acum par să se răzbune pe voi. Nu aţi ştiut să scoateţi latura umană a acestor oameni la lumină. Ei s-au sinucis ucigându-vă şi pe unii dintre compatrioţii voştri şi această îndârjire a lor trebuie să vă dea de gândit. Dacă refuzaţi să acceptaţi ideea că teroriştii au avut şi ei o faţă umană aşa cum vă obligă autorităţile şi dacă nu căutaţi să înţelegeţi ce a fost în mintea acelor oameni, atunci nu veţi schimba nimic. Veţi cădea pradă altor şi altor atacuri din afară iar politicienii voştri vă vor restrânge şi mai mult libertăţile. Chiar dacă autorităţile sunt în stare să vă bage la închisoare pentru că gândiţi altfel decât ei totuşi cred că e timpul să îi înfruntaţi şi să alegeţi o altă cale decât cea trasată de ei.
Aveţi politicieni care vă spun că vă apără interesele dar vă fac o imagine negativă, aveţi servicii secrete care vă fac (de)servicii... Dar spuneţi voi cetăţeni ai Americii cât de protejaţi vă simţiţi? Nu cumva vă simţiţi hărţuiţi? Nu cumva serviciile voastre secrete pe care le plătiţi din propriul vostru buzunar vă fac mai mult rău? Nu cumva vi-aţi atras duşmănia restului lumii pentru că, prin manipulări şi metode primitive de lucru cu oamenii (tortură, crimă, batjocură), pentru că serviciile voastre secrete s-au implicat în răsturnări de guverne, în vânzări de arme, în trădări şi alte asemenea fapte reprobabile? Nu cumva această imagine de coşmar care aparţine unor vampiri s-a extins asupra voastră înşivă? Mai mult de jumătate din fondurile SUA sunt dirijate către apărare. Păi dacă tot daţi atâţia bani pentru siguranţa voastră măcar faceţi în aşa fel încât să vă simţiţi ceva mai în siguranţă şi nu ca nişte prăzi aşa cum sunteţi astăzi.
Sentimentul pe care voi americanii îl daţi restului lumii este acela pe care îl dă un patron fără scrupule, un burghez lacom din secolul al 19-lea, care foloseşte oamenii ca pe maşini, care îi tratează ca pe obiecte ce pot fi înlocuite şi aruncate când se uzează. Cred că acesta a fost principalul motiv pentru care aţi fost atât de brutal atacaţi în 2001 şi acesta este motivul pentru care veţi mai fi atacaţi dacă nu veţi schimba ceva în politica voastră internaţională şi în însuşi modul vostru de a fi. Priviţi mai de aproape imaginea teribilă pe care o aveţi în lume.
Prin izolarea la care vă supune casta voastră politică şi serviciile voastre secrete nu veţi putea să trăiţi în siguranţă. Voi astăzi păreţi lumii în mod fals ca fiind la fel de răi ca şi teroriştii care vă omoară. La crimele lor politicienii voştri au înăsprit acţiunile lor inumane făcute deja anterior. Tortura în afara teritoriului american (unde este formal interzisă), închisorile mobile, lipsa de respect faţă de fiinţa umană nonamericană pe care le practică cei mai mulţi dintre politicienii voştri sunt lucruri care vă vor aduce multe lucruri groaznice dacă nu faceţi eforturi să vă eliberaţi de aceşti vampiri. "Măsurile de securitate" pe care serviciile voastre vi le aplică vouă înşivă vă conduc încet şi sigur către o mentalitate de tip feudal. Cheltuiţi din ce în ce mai mult, sunteţi din ce în ce mai puţin liberi însă vă înfundaţi din ce în ce mai mult. În timp ce politicienilor le creşte popularitatea pe fondul suferinţei voastre voi deveniţi încet şi sigur nişte pioni ai unui imperiu, nişte soldaţi într-un război nesfârşit. Sunteţi târâţi fără voia voastră într-un război care nu vă reprezintă, un război al eroilor medievali întârziaţi! Nu fiţi naivi să plătiţi voi ponoasele gloriei lor iluzorii! Retrageţi-le sprijinul politic şi financiar! Daţi-i afară din sediile lor blindate de unde vă privesc cu dispreţ şi trimiteţi-i la a contribui cu ceva la bunăstarea comuniunii.
E timpul să aveţi un dialog real cu lumea. E timpul să schimbaţi ceva. Voi şi numai voi cetăţenii de pe stradă, voi oamenii oneşti şi bineintenţionaţi puteţi face acest lucru. Dacă voi îl faceţi atunci întreaga lume îl poate face. Dacă voi vă veţi restricţiona casta politică până la desfiinţare, dacă voi vă veţi elibera de fantomele trecutului şi de vampirii care vă parazitează atunci aveţi deschisă calea reconcilierii cu lumea. Lumea întreagă are nevoie de exemplul vostru. Dacă vă veţi desfiinţa (de)serviciile secrete, dacă veţi limita puterea castei politice şi veţi renunţa la politicile iniţiate de reprezentanţii acestora viaţa voastră şi a întregii lumi va fi mai sigură. Dacă vă veţi dezice de greşelile făcute de ei în numele vostru, greşeli pe care voi înşivă sigur nu le-aţi fi făcut din proprie iniţiativă, restul omenirii nu vă va mai duşmăni. Nu vă lăsaţi târâţi într-un război care nu vă aparţine şi în care nu credeţi! Nu vă pierdeţi vieţile pentru gloria lui George Bush JR!
Politica lui grupată în jurul sintagmei "the greatest nation" v-a făcut pe unii dintre voi să nu respectaţi societăţile tradiţionale sau primitive de pe glob. Nu lăsaţi semenii voştri să intervină brutal cu capitalismul corporatist şi democraţia actuală în zone geografice şi istorice care nu sunt pregătite să le accepte! Nu permiteţi unora dintre semenii voştri să jignească cultura, tradiţiile şi religia altor popoare aflate într-un stadiu mai puţin avansat din punct de vedere tehnologic!
Şi vă întreb: cum să fiţi consideraţi astfel voi cetăţeni americani din moment ce armata voastră a atacat Irakul pe motive că deţine arme nucleare deşi autorităţile irakiene au declarat categoric că nu deţin astfel de arme în timp ce Coreea de Nord, care declară sus şi tare că deţine astfel de arme este ignorată? Poate cineva să creadă că intervenţia armatei voastre a fost una bineintenţionată când se vede de la o poştă că politicienii voştri doresc doar să ia petrol în siguranţă de acolo? Nu se vede oare că în Koreea de Nord nu există vreun astfel de interes economic şi de aceea politicienii voştri au ezitat să aplice aceeaşi măsură ca în cazul Irakului? Care este rolul aşanumitelor servicii secrete de la voi din comunitate? Să inventeze ştiri senzaţionale despre arme de distrugere în masă acolo unde doar cei foarte neinformaţi mai cred că au fost? Să vă manipuleze cu informaţii mincinoase care să le justifice lor eficienţa? Cum să aibă restul omenirii încredere în voi din moment ce serviciile voastre secrete comit crime, dau jos guverne, trag sfori şi manipulează politicile particulare ale statelor cu scopurile lor inumane? Cum să aibă lumea încredere în voi când firmele voastre vând arme în zone de conflict pe de o parte iar pe de alta politicienii voştri trimit trupe pentru menţinerea păcii?
Fireşte că toate acestea aduc prosperitate economică. Firmele care fac afaceri cu vânzarea de arme contribuie la bugetul vostru de stat. Petrolul irakian scos în siguranţă îi face preţul mondial mai mic, economia voastră creşte, se creează alte locuri de muncă salariile voastre cresc şi se micşorează numărul şomerilor. Însă preţul unei astfel de bunăstări forţate este ostilitatea restului lumii. Totul se răsfrânge împotriva voastră iar drepturile şi libertăţile voastre sunt ruinate de măsurile de securitate luate împotriva acestei ostilităţi mondiale. Intraţi astfel într-un cerc vicios teribil care nu face decât să crească ameninţările împotriva voastră şi să vă trezească sentimente de supunere imperială. Deveniţi treptat nişte animale dresate ale unui metacirc unde politicienii voştri ipocriţi şi lipsiţi de scrupule sunt dresorii. Însuşi faptul că sunteţi pasibili de pedeapsă dacă încercaţi să găsiţi justificări pentru atacurile din 2001 şi nu acceptaţi ideea impusă de la centru că teroriştii au fost nişte diavoli este un astfel de abuz în care sunteţi înfundaţi. Nu vi se pare că libertatea de conştiinţă vă este încălcată? Aţi ajuns să vă fie interzis să gândiţi.
Dar sunt sigur că aceia care vi-au făcut o astfel de imagine negativă sunt minoritari în raport cu cei bineintenţionaţi şi cei cu suflet omenesc nealterat în ei. Voi trebuie să vă faceţi cunoscută prezenţa, trebuie să arătaţi că sunteţi nişte oameni asemenea restului de oameni de pe glob, cu sentimentul grijii faţă de aproapele său, cu compasiune faţă de semeni şi nu nişte extratereştrii sau nişte mutanţi aşa cum vă percepe lumea prin prisma unora dintre voi. Lumea întreagă are nevoie de priceperea voastră dar şi voi aveţi nevoie de ecologia socială şi a mediului în aceeaşi măsură. Păstrarea naturală şi sălbatică a restului lumii vă ajută chiar pe voi înşivă să vă petreceţi liniştiţi concediile şi să vă relaxaţi.
Nu mai încape în îndoială şi nu mai merge politica struţului care se face că nu vede nimic băgând capul în pământ. În acele spaţii nonoccidentale unde aţi implementat valorile consumiste aţi pârjolit pur şi simplu la fel cum strămoşii voştri au făcut cu populaţiile de indieni pe care le-au exterminat. Unii dintre voi deplâng şi acest tip de barbarie de acum şi pe cel de atunci şi cred că aceasta este calea. Aveţi doar două căi de ales: fie recunoaşteţi că aţi greşit faţă de arabi pentru că i-aţi folosit în lupta voastră cu URSS şi faţă de alţi nonoccidentali invadându-le spaţiul cu valorile occidentale şi veţi lua măsuri să îi protejaţi de acum încolo, fie veţi continua aceeaşi politică. Primul caz pare cel mai viabil şi oricum l-aţi pus în practică faţă de populaţiile voastre băştinaşe cărora încercaţi să le recuperaţi memoria prin programe lăudabile. Nimeni nu vă va acuza la nesfârşit pentru nişte greşeli pentru care vi-aţi cerut scuze public şi cei ce nu vor putea să vă ierte vor fi puţini. Cea de-a doua variantă nu duce nicăieri. Vă veţi înfunda într-o viziune filosofic-dualistă despre viaţă în care voi vă veţi vedea absolut curaţi, binele suprem iar pe ceilalţi răul suprem. Evul mediu postmodernist vă paşte!

Despre pactul cu "diavolul" şi axa răului



O lume mai bună nu se poate realiza fără scăderea ameninţărilor armate pe care statele le fac unele altora. Este la îndemâna fiecăruia dintre noi să facem presiuni asupra guvernelor care să contribuie la reducerea lor. Capii armatelor vor duce în primplan argumentul ameninţărilor externe, cele din partea fundamentaliştilor arabi sau cele din partea Coreei de Nord sau altele de aiurea şi abil alimentate de ei. Oricât de absurd ar părea, au murit destui soldaţi americani ucişi cu armele trimise de Statele Unite în Afganistan pe timpul când acesta se afla în război cu Uniunea Sovietică. Conflictele din lume sunt întreţinute tocmai de cei care ar trebui să le desfiinţeze pentru simplul motiv că şi-ar pierde pâinea dacă acestea nu ar mai exista. Aşa cum am spus, ameninţarea din partea lor le alimentează şi legitimează tocmai poziţiile lor în comunitate. Nu cumva între politicieni şi aceste ameninţări există un acord tacit? Oare G. Bush nu îşi poate elimina mai uşor rivalii politici din cursa electorală atunci când, asemenea perioadei de după atacul de la 11 septembrie, popularitatea lui explodează ca urmare a exploziei de insecuritate şi regresiei către mentalitatea feudală a cetăţenilor? Credeţi oare că un om viclean ca el nu vede că popularitatea sa a crescut în urma acestor atacuri?

Chiar dacă ar vrea să nu ţină cont de aceste scurtături în carieră tot nu ar putea. Pentru că omul de succes îşi uşurează munca şi acţiunea şi tocmai asta îl face de succes. Rezultatul acestei conjuncturi este faptul că serviciile secrete primesc mai multe fonduri iar voi înşivă sunteţi puricaţi mai bine. Fără această "axă a răului" căreia i se creează o identitate diavolească asemenea vrăjitoarelor din Evul Mediu politicienii ar fi luaţi la întrebări de către comunitate. "Axa răului" este un partener de încredere pentru aceşti vampiri. Bush are nevoie de Bin Laden pentru creşterea lui în sondaje. Nu vi se pare ciudat că o superputere ca SUA este ameninţată de una minoră grupată în jurul lui Ossama Bin Laden?

vezi urmatoarea sectiune in care se continua aceste idei